ATELIERELE MANASTIRII

„Sfantul avva Antonie, stand odata in pustiu, a cazut prada acediei si apasatoarei intunecimi a gandurilor rele. Si zicea catre Dumnezeu: «Doamne, vreau sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile rele. Ce sa fac in nelinistea mea? Cum sa ma mantuiesc?». Ridicandu-se putin si privind afara, Antonie vede pe cineva aidoma lui, stand jos si lucrand, apoi sculandu-se si facand rugaciunea, si iar asezandu-se si impletind funia, apoi din nou sculandu-se pentru rugaciune. Era un inger al Domnului, trimis ca sa-l indrepte si sa-l intareasca. Si l-a auzit pe inger spunand: «Fa asa si te mantuieste!». Auzind acestea, [avva Antonie] s-a bucurat nespus si a prins curaj. Si asa se mantuia” (Pateric).

Urmand Sfantului Antonie, monahii apreciau munca drept un mijloc potrivit pentru a feri mintea de risipiri, drept o forma de asceza, dar si ca o slujire facuta societatii si un izvor de venituri pentru facerea de milostenii. Faimosul principiu al monahismului „Roaga-te si munceste (Ora et labora), urmeaza invatatura comuna si reprezinta solutia ortodoxa la problema cum sa ne rugam neincetat (1 Tesloniceni 5, 17), solutie oferita inca de Origen care spunea „Se roaga neincetat cel care uneste rugaciunea cu faptele trebuincioase, si faptele cu rugaciunea”.

Cuvantul dumnezeiesc rostit si ascultat este cuprins în Biblie; îl gasim cuprins în arhitectura si zidit. Cântat si reprezentat pe scena hierofanica a cultului, constituie liturghia. Tainic zugravit, se ofera contemplatiei ca „teologie vizuala” sub forma icoanei.

Urmand traditia de veacuri a monahismului ortodox, si la Manastirea Barsana au fost infiintate doua ateliere, unul de pictura si altul de tesatorie. In aceste ateliere maicile desavarsesc arta tesutului si a pictarii icoanelor pe diferite suporturi (in special lemn sau sticla).