REFLECTII TEOLOGICE
Index alfabetic
A - Adevarul, Acedia, Asceza, Ascultarea, Averea
B - Binele, Biserica, Blândetea, Bogatia, Bucuria, Bunatatea
C - Casatoria, Constiinta, Creatia, Credinta, Crestinismul, Crucea Sfânta, Cultura, Cumpatarea, Cunoasterea, Cunoasterea sinelui, Cuvântul
D - Daruri, Defaimarea, Demoni, Desavârsirea, Desfrânarea, Despatimirea, Dragostea, Dreapta socoteala, Duhovnicul, Duhul Sfânt, Dumnezeu, Durerea, Dusmani
E - Ecumenism, Educatia, Egoism
F - Familia, Fapte, Fericirea, Frica, Frumusetea
G - Gândurile, Grijile
H - Harul
I - Iadul, Ideile, Iertarea, Iisus Hristos, Iluzia, Inima, Invidia, Ispita, Iubirea de arginti
Î - Încercari, Încredere, Înfrânarea, Întelepciunea, Întristarea
J - Jertfirea sinelui, Judecarea, Justitie
L - Lacrimile, Lacomia, Lenea, Lepadarea, Libertatea, Linistea
M - Martiriu, Mâncarea, Mândria, Mânia, Mântuirea, Menirea, Mila, Moartea, Monahul, Morala, Multumire, Munca
N - Nadejdea
O - Ocara, Omul, Omul si lumea, Omul si religia
P - Pacea, Patimi, Pacatul, Placerea, Pocainta, Poruncile, Postul, Preotia, Prietenia, Privegherea, Providenta
R - Rabdarea, Raiul, Ratiunea, Raul, Razbunarea, Reculegerea, Religia, Revelatia, Roadele rugaciunii, Robie, Rugaciunea, Rugaciunea lui Iisus
S - Saracia, Secularizare, Setea, Sfatuirea, Sfintenia, Singuratatea, Slujirea, Smerenia, Spovedania, Suferinta, Sufletul
S - Stiinta
T - Tainele Sfinte, Tacerea, Timpul, Tineri - sfaturi, Traditia, Triadologia, Trupul
V - Viata, Viata în Hristos, Viciu, Virtutea, Voia proprie, Vointa

Adevarul
„Om desavârsit este acela care iubeste adevarul si dreptatea, care Îl iubeste pe Dumnezeu”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Fructul esential al sufletului este adevarul”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Consimtamântul general fara adevar, o eroare veche”, Sfântul Ciprian.
„Atâta adevar poate cuprinde cunostinta fiecaruia, câta siguranta îi dau blândetea, smerenia si dragostea”, Sfântul Marcu Ascetul.
„Cine nu iubeste adevarul, nu l-a cunoscut înca”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Când noi însine nu suntem convinsi de adevar, cum sa-i convingem si pe altii?”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cautarea fara patima duce la adevar”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Credinta este începutul vietii, iar dragostea sfârsitul ei. Între ele - adevarul”, Sfântul Ignatie al Antiohiei.
„Adevarul îl împinge pe om sa caute adevarul”, Sfântul Macarie.
„Învata gura sa vorbeasca ce-i în inima ta”, Pimen.
„Adevarul este triumful Spiritului. Adevarul integral este Dumnezeu. Iar razele acestui adevar integral, adevar divin, adevar al Logosului, se rasfrâng si asupra cunoasterii fragmentare de ordin stiintific, întoarsa spre realitatea universala data, obiectiva”, N. A. Berdiaev.
„Fara smerenie, adevarul e orb”, Ilie Edictul.
„Adevarul se identifica cu trairea sau experienta nemijlocita, iar teologia cu vederea lui Dumnezeu”, Christos Yannaras.
„Adevarul nu raspunde la întrebarea CE? Ci la întrebarea CINE?”.

Acedia
Acedia „vecina cu tristetea si încercata mai ales de cei însingurati, este un vrajmas mai înversunat, obisnuit celor ce traiesc în pustiu”, Sfântul Ioan Casian.
„Însanatosirea si leacul ei (acediei n.n.) izvorasc din liniste. Aceasta este mângâierea celui ispitit de ea. Dar din întâlniri nu primeste niciodata lumina mângâierii si convorbirile cu oamenii nu-l tamaduiesc, ci-l odihnesc pentru o vreme, dupa aceea se ridica împotriva lui cu mai multa tarie. El are neaparat nevoie de un om luminat, cercat în astea, ca sa fie luminat de el si întarit în toata vremea de credinta”, Sfântul Isaac Sirul.
„Toate patimile tin sau numai de iutimea sufletului, sau numai de partea poftitoare a lui, sau de cea rationala, cum e uitarea sau nestiinta. Dar acedia, facându-se stapâna peste toate puterile sufletului stârneste deodata aproape toate patimile. De aceea este si cea mai grea dintre toate celelalte patimi. Bine zice asa Domnul, când da doctoria împotriva ei : „întru rabdarea voastra veti dobândi sufletele voastre”, Luca 21,19, Sfântul Maxim Marturisitorul.

Asceza
„Este cu neputinta sa se faca cineva dintr-o data barbat bun si întelept. Trebuie gând staruitor, vietuire, încercare, vreme, nevointa si dor dupa lucru bun”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Tinta ultima - împaratia cerurilor; scopul - curatia inimii. Postul, privegherea, … nu sunt desavârsirea, ci uneltele desavârsirii. Domnul da harul Sau tâlcuitorilor dupa vrednicia si darul ascultarii”, Sfântul Ioan Casian.
„A vorbi despre Dumnezeu este un lucru mare, dar este un lucru si mai mare a te curati pentru Dumnezeu”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Pe cât înfloreste trupul, pe atât sufletul se ofileste, si pe cât trupul se ofileste, pe atât înfloreste sufletul”, Pateric.
„Fara asceza si fara înfrânare e cu neputinta celui ce se nevoieste în evlavie sa subjuge patimile carnii”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Dobândirea Împaratiei consta, cel putin pentru început, din cucerirea unui loc care este în mine si pe care nu-l cunosc, pentru ca eu nu ma aflu acolo”.
„Ascetul da iar misticul primeste”.
„Eu îmi omor trupul pentru ca altfel ma ucide el”.
„Nu cu instrumentele culturii, ci cu mâinile lor goale au mentinut ascetii idealul crestin la înaltimea lui transcendentala”.
„Vinde tot ce ai, ba mai mult, vinde tot ce esti”.
„Un sportiv îsi exerseaza trupul, un ascet îsi exerseaza carnea”.
„Asceza - lupta interioara cu scopul de a câstiga o stapânire a spiritualului asupra materialului”.
„Cel ce «lucreaza» este Dumnezeu si cel ce «transpira» este omul”.
„Nu sfaturile sau medicamentele sunt cele care vindeca sufletul bolnav, care dau viata unei minti moarte, care curatesc o inima pângarita, ci metodele ascetice ale Bisericii Ortodoxe: înfrânarea, dragostea, rugaciunea si paza mintii de provocarile satanei, serpuite prin cugetari rele”, Hieroteos Vlachos.

Ascultarea
„Nu povatuitul povatuieste pe povatuitor ci povatuitorul pe povatuit, nu eu am sa scot la iveala greseala povatuitorului, ci el are sa faca aceasta cu greseala mea, nu eu sunt judecatorul lui, ci el este, judecatorul meu”, Sfântul Ioan Scararul.
„Precum cel ce nu are povatuitor se rataceste usor pe drum, asa si cel ce umbla pe o cale singuratica dupa voia sa, se pierde usor, chiar daca are toata întelepciunea lumii”, Sfântul Ioan Scararul.
„…Caci ascultarea înseamna a nu te încrede în tine, în savârsirea celor bune, pâna la sfârsitul vietii”, Sfântul Ioan Scararul.
„Precum faptuirea este calea spre vedere, asa ascultarea e calea spre liniste”, Sfântul Ioan Scararul.
„Daca înaintând pe drumul ascultarii, vei schiopata, sa stii ca nu vei strabate usor distanta cealalta ce îti sta în fata, adica vietuirea cea dupa Hristos, nici nu vei fi încununat cu cununa daruita biruitorilor … iar daca va veni asupra ta vreo furtuna si vreo clatinare, acestea vor fi pe masura neascultarii tale. Caci cel ce asculta cu adevarat nici diavolul însusi … nu-l poate vatama”, Sfântul Ioan Scararul.
„…Cel ce doreste sa vietuiasca fara greseala trebuie sa petreaca în supunerea fata de un parinte încercat si nesupus înselarii … si sa socoteasca porunca si sfatul lui ca pe cuvintele si sfatul lui Dumnezeu …”, Sfântul Ioan Scararul.
„Exceptii de desavârsire fara sfatuire, ascultare sunt rare”, Sfântul Ioan Scararul.
„Ascultarea este mormânt al vointei si înviere a smereniei”, Sfântul Ioan Scararul.
„Nu staretii lipsesc ci ascultatorii”, Arhim. Sofronie.
„Nu datorez supunere celui care nu se supune lui Dumnezeu”.
„Daca aceasta iubire pentru Hristos dispare de la un parinte, fiul nu mai poate ramâne în ascultare”.
„… Poate sa para tot atât de stupid sa stropesti lemnul uscat în desert, ca si repetarea neîncetata, împotriva tuturor gândurilor, a unei formule de rugaciune. Aceasta rugaciune este apa care uda inima de piatra, ce va deveni într-o zi inima din carne prin rabdarea si prin stradania omului si prin mila lui Dumnezeu”.

Averea
„Nu vreau ca tu sa fii robul banilor, dar nici ca te uiti ca la niste dusmani la cele ce ti-au fost date de Dumnezeu spre folosul tau. Sa nu cumva sa spui vreodata ca banii apartin diavolului”, Sfântul Chiril al Ierusalimului.
„Cum sa-ti pun sub ochi suferintele saracului, ca sa întelegi din ce suspine îti aduni tu comorile?”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Nu este bogat cel ce are multe averi ci cel ce nu are nevoie de multe”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Bogatia si saracia nu sunt prin ele însasi nici bune nici rele, ele devin asa dupa dispozitiile celor care le folosesc”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dumnezeul unora este banul; Dumnezeul altora este pântecele. Nu sunt si acestia închinatori la idoli?”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent în ce cantitati, si te misti în sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, te duce cu el în infern…”, Petre Tutea.

Binele
„Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Pe calea binelui mai degraba obosesti odihnindu-te, decât ostenindu-te”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinta de a face bine”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Binele nu are margini”, Sfântul Grigorie de Nyssa.
„A nu face binele înseamna a face raul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dumnezeu nu cauta binele facut, ci scopul pentru care a fost facut”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Pentru orice lucru bun, Dumnezeu Se bucura”, Sfântul Efrem Sirul.
„Priviti Binele însusi daca puteti. Astfel veti vedea pe Dumnezeu, care nu este bun prin vreun alt bine decât prin El Însusi. (...) N-ar exista bunuri variabile, daca n-ar exista un bun imuabil”, Fericitul Augustin.
„Motivul principal, din care trebuie sa facem binele sau scopul de care credinciosul trebuie sa tina seama în actiunile sale, este valoarea absoluta a binelui si nu foloasele ce decurg de pe urma lui”, Hristu Andrutsos.

Biserica
„Unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu; unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica”, Sfântul Irineu.
„Hristos zideste Biserica din pietre inteligibile”, Sfântul Chiril al Alexandriei.
„Nimic nu poate sfâsia trupul Bisericii atât de mult ca mândria”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Era frumoasa vremea când casele erau biserici, fata de acum, când bisericile sunt case”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Biserica este noua zidire a lumii. Privind în ea, Îl descoperi pe Cel ce este totul în toate”, Sfântul Grigorie de Nyssa.
„Biserica este în acelasi timp o serie de imagini sau icoane reprezentând simultan pe Dumnezeu, cosmosul, omul si sufletul”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Biserica se întelege în doua feluri: adunarea credinciosilor si unitatea sufletului”, Sfântul Macarie.
„Nu poate exista Biserica în afara iubirii”, Sfântul Ioan de Kronstadt.
„Pentru cel care se roaga neîncetat, lumea întreaga devine biserica”, Cuviosul Siluan.
„Biserica : Cosmosul cosmosului”, Origen.
„Biserica poate fi ispitita, dar nu poate fi învinsa”, Fericitul Ieronim.
„Biserica este Trupul extins al lui Hristos în întreaga umanitate si creatie. Iisus Hristos îi aduna pe cei ce se mântuiesc si îi ridica la asemanarea cu Sine, prin energia harului din Biserica”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Biserica Ortodoxa este o bucurie a tuturor de toti”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Biserica este icoana Sfintei Treimi, o «unitate a comuniunii», o «unitate a dragostei»”, Pr. prof. Constantin Galeriu.
„Biserica nu vorbeste despre Dumnezeu, ci Dumnezeu Se adreseaza Bisericii prin Cuvântul si Duhul Sau”, Pr. prof. Ion Bria.
„Rolul principal al Bisericii nu este acela de a fi instrument de putere si dominatie, ci de iubire si comuniune”, Pr. prof. Dumitru Popescu.
„Biserica este hristosul social, comunitar, care parcurge necontenit drumul lui Hristos cel personal”, Pr. prof. Dumitru Popescu.
„Biserica este în lume marele rug aprins al carui foc nesfârsit nu este altcineva decât Duhul Sfânt”, O. Clement.
„A se aduna în Biserica, în notiunea crestinismului primar, înseamna a alcatui o adunare al carei scop este a descoperi, a realiza Biserica”, Alex., Schmemann.
„Ma duc la Biserica, înseamna ca eu merg la adunarea credinciosilor ca împreuna sa alcatuim Biserica, ca sa fiu madular al Trupului lui Hristos”, Alex., Schmemann.
„Adunarea Bisericii … nu este însumarea oamenilor pacatosi si nevrednici care o compun, ci Trupul lui Hristos. Adeseori spunem ca mergem la Biserica pentru ca sa primim ajutor, putere harica, mângâiere …, uitam ca noi suntem Biserica ca Hristos se afla în madularele Sale … noi suntem întru Hristos si Hristos în noi”, Alex., Schmemann.
„În biserica afli ca existi”, Petre Tutea.
„Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!”, Petre Tutea.
„Hristos este Biserica concentrata în realitate personala, iar Biserica este Hristos dezvaluit în realitatea istorica”, A. Mateina.

Blândetea
„Raspunde cu blândete si rabdare si, înaintea patimilor, rabda cu placere si smerenie Domnului”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Frâneaza iutimea sufletului cu iubirea, vestejeste pofta lui cu înfrânarea si înaripeaza cugetarea lui cu rugaciunea …”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Frânarea iutimii se face prin tacerea le vremea cuvenita; frânarea poftei nerationale prin hrana cu masura; frânarea gândurilor fara rânduiala prin rugaciune într-un singur gând”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Trei sunt virtutile care aduc mintii lumina totdeauna: a nu vedea rautatea vreunui om; a rabda netulburat cele ce vin asupra noastra; si a face bine celor ce ne fac rau …”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Blândetea este sprijinul rabdarii, usa iubirii. ... Prin blândete, sufletul se apropie de simplitate, care este idealul fiintei spirituale”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.

Bogatia
„Bogatii considera averile, care sunt comune tuturor oamenilor, ca ale lor, pentru ca ei au pus mâna mai întâi pe ele. Daca fiecare om si-ar opri pentru sine numai atât cât îi trebuie pentru satisfacerea nevoilor sale si daca ar da ce-i prisoseste celui nevoias, atunci nimeni n-ar mai fi bogat, nimeni sarac . . . Oare nu esti lacom, nu esti hot când însusesti cele ce ti-au fost date în administrarea ta ? Cel ce dezbraca pe cel îmbracat se numeste borfas. Merita oare alt nume cel care nu îmbraca pe cel gol, odata ce poate face aceasta ? Pâinea, pe care o tii tu, este a celui flamând ; haina, pe care o pastrezi în lazile tale, este a celui dezbracat ; încaltamintea, care se strica în casele tale, este a celui descult ; argintul pe care-l tii îngropat, este al celui nevoias. Deci, pe atâtia oameni nedreptatesti câtor ai putea sa le dai din avutiile tale”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Când vei socoti câstigarea banilor si multul lor folos, ca pe o amagire vremelnica, vei cunoaste ca petrecerea cea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu e altceva decât bogatia”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Când aurul vorbeste, celelalte cuvinte nu mai ajuta”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Cauti bogatie? Fati-L prieten pe Dumnezeu si esti cel mai bogat”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Esti bogat? Foarte bine! Esti zgârcit? Foarte rau!”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu bogatii vor fi osânditi, ci cei ce slujesc bogatiei”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„În cele trecatoare, nu poti deveni bogat decât saracind pe altul. În cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decât îmbogatind pe altul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Aurul nu-i lasa pe oameni sa fie oameni”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca nu stapânesti aurul, te stapâneste el pe tine”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cel ce crede ca are totul, nu are nimic”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Saracilor, ce va lipseste daca Îl aveti pe Dumnezeu? Bogatilor, ce aveti daca va lipseste Dumnezeu?”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Bogatia faptei este bogatia sufletului”, Sfântul Teodor Studitul.
„Sunteti orbiti de aurul celor bogati. Vedeti însa doar ceea ce au nu si ceea ce le lipseste”, Sfântul Ambrozie.
„Bogatii vor ajunge în cer, când îi vor introduce acolo saracii”, Fericitul Augustin.
„Daca vrem sa cunoastem adevarata valoare a bunurilor pamântesti, sa le privim ca de pe patul de moarte!”, Alfons de Liguori.
„Bogatia nu este în sine ceva rau sau bun, ci o unealta de care te poti folosi rau sau bine”, Clement Alexandrinul.

Bucuria
„ Daca are virtute, daca face fapte bune, daca s-a unit cu Dumnezeu, se va veseli cu bucuria cea adevarata sufletul omului”, Sfântul Vasile cel Mare.
„ Pe cel ce se bucura în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dumnezeu nu ne porunceste si nu doreste sa fim tristi în inima noastra; mai degraba, doreste ca, din iubire pentru El, sa avem mereu bucurie în suflet”, Sfântul Ioan Scararul.
„Cel ce iubeste, mereu se bucura”, Teofilact.
„Înlauntrul nostru trebuie sa fie pururea Înviere”, PS Inochentie.
„Exista cruzime în toate starile sufletesti, în afara de bucurie … Sa faci rau e o placere, nu o bucurie. Bucuria, singura victorie adevarata asupra lumii, e pura în esenta ei, este deci ireductibila la placere, întotdeauna respectabila atât în sine, cât si în manifestarile ei”, Emil Cioran.

Bunatatea
„Prin multimea bunatatilor Sale, Dumnezeu a binevoit sa faca ceva care sa-I primeasca binefacerile si sa se împartaseasca din bunatatea Lui: aduce de la nefiinta la fiinta, creeaza Universul, atât pe cele vazute, cât si pe cele nevazute si pe om”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Sa-I dam lui Dumnezeu de bunavoie, ceea ce oricum trebuie sa-I dam”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Când un strain bate, caritatea îi deschide usa ospitalitatii; odata intrat, îl întâmpina bucuria; odata primit, îl gazduieste omenia; pe cel flamând, îl hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit, îl calauzeste credinta, iar pe cel tulburat, dragostea”, Sfântul Ambrozie.
„Dispozitia inimii da valoarea darului. Ea singura da pretul celor oferite”, Sfântul Ambrozie.
„A da cu placere valoreaza mai mult decât ceea ce dai”, Fericitul Augustin.

Casatoria
„Casatoria este conforma cu legea si cu Sfintele Scripturi când nu patima este cea care trece înaintea legii, ci când ceea ce este necesar satisfacerii reciproce si zamislirii copiilor fixeaza casatoria în scopurile ei. Consimtamântul la casatorie va fi cu adevarat cinstit când, nevoile casatoriei fiind cunoscute dinainte si temelia fiind asezata conform cu legile stabilite de Domnul, placerea împreunarii sexuale, care face din cei doi un singur trup, va fi consecinta nevoilor casatoriei ... Caci atunci când ratiunea, aflata în suflet, daca stapâneste sufletele, le uneste cu virtutea a ceea ce este necesar, pe buna dreptate, contopirea sufletelor este urmata, în mod legitim, de cea a trupurilor în care salasluiesc”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Nunta pastreaza sfintenia”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Caminul este o mica Biserica”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nimic nu uneste viata noastra atât de strâns si de puternic ca dragostea dintre barbat si femeie”, Sfântul Ioan Gura de Aur.

Constiinta
„Cerceteaza inima ta, ispiteste-ti constiinta si, daca vei afla ceva de care sa-ti para rau - si negresit vei afla - suspina atunci întru marturisirea pacatelor, plânge întru rugaciune si îngrijeste-te de moartea cea adevarata, adica de osânda sufletului; caieste-te de pacatele tale ... pentru vindecare”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„În constiinta încarcata, mai mult te sperie pierderea cerului decât chinul iadului”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sa-ti fie constiinta oglinda supunerii tale si-ti va fi de ajuns”, Sfântul Ioan Scararul.
„Constiinta nu-i mai judeca pe cei care au ajuns în culmea virtutii sau în culmea viciului”, Talasie Libianul.
„Gândul curat înalta sufletul, cel murdar îl coboara”, Talasie Libianul.
„Numai constiinta lui Dumnezeu poate întemeia iubirea fata de om si numai constiinta omului poate întemeia vointa de vesnicie a omului si de înaintare în lumina infinita si eterna a lui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu constient poate pretui pe om si numai un om constient poate pretui pe Dumnezeu”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Constiinta are si un sertar secret. Stapâneste-ti curiozitatea care te împinge sa scotocesti în el. Te vei îngrozi gasind acolo toate cuvintele pe care nu le-ai rostit, toate surâsurile pe care le-ai ascuns, toate lacrimile pe care nu le-ai plâns. Sunt toate acolo înghetate. E lesul tau într-un frigider”, Sergiu Dan.

Creatia
„Cartea mea, filosofule, este firea celor facute si, ori de câte ori doresc, pot sa citesc în cele facute de Dumnezeu”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Universul a fost creat pentru om, nu omul pentru univers”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu te întreba daca este conform cu natura ceea ce face Creatorul naturii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Toate lucrurile ne-au fost încredintate noua si noi acestora”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Toate sunt folositoare, chiar daca noi nu le cunoastem rostul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Creatia întreaga nu ajunge la unire cu Dumnezeu, decât prin om”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Folosirea gresita a gândurilor duce la întrebuintarea gresita a lucrurilor”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Lumea este mormântul Domnului”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Nimic nu se poate apropia de Dumnezeu daca nu se va îndeparta de lume”, Sfântul Isaac Sirul.
„Omul nu este mântuit de trupul sau, ci în trupul sau. Nu este mântuit de lumea materiala, ci împreuna cu ea. Pentru ca omul este microcosmos si mijlocitor al creatiei, mântuirea sa presupune împacarea si transfigurarea întregii creatii”, Kallistos Ware.
„Lumea nu este doar un dar, ci si o sarcina pentru om”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Lumea ni s-a dat pentru comunicare între noi, pentru a ne ajuta, prin ea, pe noi însine”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Umanitatea si creatia sunt inseparabile în iconomia lui Dumnezeu”, Pr. prof. Ion Bria.
„Omul nu va putea ajunge niciodata la suprematia spiritului pentru a depasi decalajul dintre progresul stiintific si cel spiritual, daca va continua sa ramâna aplecat asupra lui însusi, închis în imanenta unei lumi care se vrea autonoma, ci numai în unire cu izvorul prim si inepuizabil de viata, lumina si iubire, Care este Dumnezeu”, Pr. prof. Dumitru Popescu.

Credinta
„O credinta al carei obiect apare cu evidenta, nu poate fi numita credinta”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Credinta este libera consimtire a sufletului”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Sarac esti (necredinciosule - n.n.) si lipsit de orice bun, sarac de iubirea de oameni, sarac de credinta în Dumnezeu, sarac de speranta”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Un lucru mic este un lucru mic. Dar credinta din lucrurile mici este un lucru mare”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Cine nu crede ca va învia si ca va da socoteala, ci gândeste ca toata fiinta sa se margineste la viata aceasta, aceluia nu-i va pasa mult de faptele bune. ... Credinta în Înviere este adevarata mângâiere în suferinte, în lupta cu ostenelile si cu greutatile vietii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Aceasta comoara (credinta - n.n.) nu o gasim sapând prin pamânt, ci o aflam daca cercetam sufletul omului bolnav. ... Ea consta din rabdare, din întelepciune, statornicie si o neclintita nadejde în Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Credinta face ceea ce omul si legea nu pot face”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Credinta întareste ceea ce ratiunea clatina”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Lucrurile mai presus de fire, pot fi întelese prin credinta”, Sfântul Ioan Damaschin.
„În fapte se arata credinta. ... Credinta, fara fapte, nu exista”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Precum Dumnezeu este pricina si izvorul a tot binele, asa începutul binelui în noi este credinta, mai bine zis Hristos”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Pentru cine vrea sa creada am o mie de motive. Pentru cine nu vrea sa creada, n-am nici unul”, Fericitul Augustin.
„Crede ca sa întelegi!”, Fericitul Augustin.
„Credinta este pentru suflet, ceea ce este ochiul pentru trup”, Teodoret al Cirului.
„Credinta este contemplarea unui lucru tainic”, Teodoret al Cirului.
„Mi-ar fi mai bine sa traiesc cu fiarele, decât cu oamenii necredinciosi”, Cuviosul Azarie.
„Dumnezeu cere de la tot omul care are Botezul credinta dreapta de la suflet, cumpatare de la trup si adevar de la limba”, Calist si Ignatie.
„Credinta liturghiseste între Dumnezeu si sfinti taine negraite” Calist si Ignatie.
„A crede în Dumnezeu e un lucru, a-L cunoaste e altceva”, Cuviosul Siluan Athonitul.
„Cel mai minunat lucru este forta cu care se comunica certitudinea de credinta de la omul care o are la cel care îl vede”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Credinta altuia este mediul, este cararea, prin care transmite Dumnezeu credinta în noi”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Credinta nu e un bun explicabil în cadrul individualist. Ea e produsul raportului între om si om si al lucrarii lui Dumnezeu care e activ în acest raport. De la om si de la Dumnezeu deodata sau de la Dumnezeu prin om se naste ea”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„A crede în Hristos înseamna, si totdeauna a însemnat, nu numai a-L marturisi, nu numai a primi de la El, ci mai înainte de toate a te darui Lui. … Si nu exista alta cale, de a crede în El decât acceptând credinta Lui ca fiind a noastra, iubirea Lui ca a noastra, dorinta Lui ca fiind a noastra … A crede în El si a nu crede în ceea ce El a crezut, a nu iubi ceea ce El a iubit si a nu dori ceea ce El a dorit, înseamna a nu crede în El. A-L separa de continutul vietii Sale, a astepta de la El minuni sau ajutor fara sa faci ce a facut El, si în sfârsit a-L numi Domn si a-L adora fara sa faci voia Tatalui Sau, înseamna a nu crede în El. Suntem mântuiti nu pentru ca credem în puterea Lui „supranaturala” … ci pentru ca acceptam din toata inima si facem a noastra dorinta care a umplut viata Lui”, A. Schmemann.
„Credinta e un frumos curcubeu care uneste cerul cu pamântul”, Geibel.
„Credinta este organul prin care respiram parfumul vesniciei”, Schubert.
„Daca as avea dovada ca Dumnezeu nu exista, n-as regreta ca am crezut în El; m-as gândi ca mi-am facut o onoare crezând în El, ca, daca universul este ceva stupid, cu atât mai rau pentru el; ca greseala nu este în gândirea mea ca nu exista Dumnezeu, ci în Dumnezeu ca nu exista”, Pr. Valensin.
„Nu credinta este aceea care se naste din minune, ci minunea ia nastere din credinta”, Dostoievski.
„Credinta ca aderare la adevarurile revelate si ca asumare a adevarurilor primite prin Biserica, de la Sfintii Parinti, asigura si calitatea evlaviei si a tuturor ostenelilor monahale. O credinta dreapta în Hristos este si cale dreapta si sigura spre acelasi Hristos. Ortodoxia credintei garanteaza si ortopraxia: nu poti înfaptui fapte mântuitoare, daca nu te gasesti pe drumul autentic spre Hristos, pe care au mers cei dinainte. Si te gasesti pe acest drum atâta vreme cât confirmi fidelitatea fata de Hristos. Si fidelitatea aceasta, concretizata în prezenta gândirii lui Hristos în mintea ta, în simtirea lui Hristos în sentimentele tale si în modul de comportare, dupa modelul lui Hristos, este credinta dreapta. Este credinta-virtute, deosebita de credinta-parere sau de credinta-emotie”, Pr. Prof. Dr. Vasile Raduca.
„Fara Dumnezeu, fara credinta omul devine un animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri”, Petre Tutea.

Crestinismul
„Crestinii traiesc în trup, dar nu dupa trup; traiesc pe pamânt, dar vietuiesc ca în ceruri. Ei nu sunt o societate noua, dupa trup, ci dupa spirit, caci, desi viata lor materiala este la fel ca a tuturor oamenilor, tinuta lor morala si duhovniceasca este exceptionala. Ei sunt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup”, Epistola catre Diognet.
„Crestinismul se folosea, la început, de obiecte de lemn, dar el era de aur. Astazi, se foloseste de obiecte de aur, iar el este de lemn”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Crestinismul este o imitare a naturii divine”, Sfântul Grigorie de Nyssa.
„Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti: sufletul este pânza, virtutile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie sa-L pictam”, Sfântul Grigorie de Nyssa.
„Crestinii sunt lacasurile dumnezeirii”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Crestin este cel ce Îl imita pe Hristos: în cuvinte, în fapte, în gândire”, Sfântul Ioan Scararul.
„Purtarea crestinilor sa fie cea mai buna apologie a credintei lor!”, Origen.
„Adevaratul crestin Îl poarta mereu pe Iisus în inima sa”, Avva Leontie.
„Pentru a fi un bun crestin, am pe Hristos întreg pentru mântuirea mea, Scriptura întreaga pentru studiul meu si întreaga lume drept parohia mea”, Fericitul Augustin.
„Crestinii nu se nasc, ci se fac”, Tertulian.
„Antinomia crestinismului consta în faptul ca el este îndreptat concomitent asupra întregului - asupra întregii creatii, asupra întregii lumi, asupra întregii omeniri, dar totodata este îndreptat integral si asupra fiecarei persoane umane unice si de nerepetat”, Al. Schmemann.
„Antropologia rasariteana este ontologia deificarii, iluminarea progresiva a omului si a întregii creatii”, Paul Evdokimov.
„Ortodoxia este o viata noua cu Hristos si în Hristos, calauzita de Duhul Sfânt … Crestinii traiesc în Hristos si Hristos traieste în ei”, Serghei Bulgakov.
„Crestinismul, sa luam bine aminte, nu e o simpla scoala a cinstei, curatiei si dreptatii, ori o nobila si rationala explicatie a vietii («teologia mai bine decât zoologia ne explica tainele» - Emil Cioran); ori un înalt cod de purtari (confucianismul, sintoismul); ori o terapeutica evazionista (stoicismul, yoga, zenul); ori un jet de întrebari (taoismul); ori un act de supunere în fata Unicului (iudaismul, islamismul). E mai mult si mai deosebit : e învatatura lui Hristos, adica a dragostei si a salvatoarei putinti de a ierta”, Monahul Nicolae Steinhardt.

Crucea Sfânta
„Mântuitorul a ales Crucea, fiindca astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârsit îmbratisându-ne”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodata la cer prin comoditate”, Sfântul Isaac Sirul.
„Crucea este poarta tainelor”, Sfântul Isaac Sirul.
„Crucea are multe întelesuri ... trebuie sa numim latime divina emanatia infinit de larga a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, lungime puterea care se întinde peste toate, iar adâncime, taina nepatrunsa de nimic din cele existente”, Dionisie Areopagitul.
„Prin linia verticala, Crucea Îl arata pe Dumnezeu, … iar prin linia orizontala se arata toata zidirea în atârnare desavârsita de Dumnezeu, neavând alt suport al existentei sau alta baza afara de Dumnezeu”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Crucea este puterea lui Hristos care, asumata de noi, poate transforma lumea în paradis”, Pr. Prof. Dumitru Staniloae.
„Crucea, geometric si simbolic vorbind, e semnul întretaierii celor doua planuri, e unirea dintre spiritual si material, e metafora dublei noastre naturi: duhovniceasca si pamânteana. Ea ne rezuma, ne recapituleaza, ne reprezinta grafic si cardinal, ne expune în dubla - paradoxala, perpendiculara, fundamentala - noastra solemna si derizorie situatie de faptura care tine deopotriva de lume si de cer”, Monahul Nicolae Steinhardt.
„Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea”, Monahul Nicolae Steinhardt.
„Singurul raspuns, mereu acelasi si, totusi, radical nou pentru fiecare fiinta umana, ne este oferit de taina care constituie fondul însusi, inima revelatiei crestine - Taina Crucii”, Al. Schmemann.
Cultura
„Trebuie sa facem un efort ascetic în numele lui Hristos ca raspuns la actul de cultura realizat în numele fiintei europene dezintegrate si decazute, în numele ateismului, civilizatiei sau al lui antihrist”, Iustin Popovici.
„A sti pentru a fi, iata idealul de cultura pe care trebuie sa si-l daruiasca lumea de astazi”, Anton Dumitriu.

Cumpatarea
„Vinul este de la Dumnezeu, dar betia este de la diavol”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu strica lipsa cât strica surplusul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cel ce nu se supune cuvântului nu se supune nici lucrului. Caci cel ce e necredincios în ceea ce e putin, e necredincios si în ceea ce este mult. Acela se osteneste în zadar”, Sfântul Ioan Scararul.
„Precum o mama se îngrijeste de copil, asa se îngrijeste Hristos de un trup care sufera si e totdeauna aproape de un astfel de trup” , Sfântul Isaac Sirul.
„În stomacul plin nu se afla cunostinta tainelor lui Dumnezeu” , Sfântul Isaac Sirul.
„Fericit cel ce se opreste de la toata dulcea patimire, care-l desparte de Cel ce l-a zidit” , Sfântul Isaac Sirul.
„…Temelia tuturor bunatatilor si slobozirea sufletului din robia vrajmasului si calea care duce la lumina si la viata consta în aceste doua moduri: în a te aduna pe tine într-un singur loc si a posti totdeauna, adica a te canonisi pe tine prin înfrânarea stomacului în chip întelept si cuminte, prin sedere nemiscata si prin neîncetata gândire la Dumnezeu …din aceasta vine libertatea omului adevarat si bucuria sufletului si odihna cu Hristos în Împaratia cerurilor”, Sfântul Isaac Sirul.
„Pâinea putina de la o masa curata curata sufletul celui ce o manânca liber de toata patima” , Sfântul Isaac Sirul.
„Tot ce întrece dreapta masura e vatamator : atât întinderea peste masura a postului, cât si saturarea; atât privegherea peste masura, cât si somnul prea mult”, Avva Moise.

Cunoasterea
„Fara Dumnezeu nu este posibil a-L cunoaste pe Dumnezeu”, Sfântul Irineu.
„Când gândirea nu se mai împrastie printre cele din afara si nu se mai împrastie în lume, prin simturi, ea se întoarce spre sine. Prin sine, mintea se ridica pâna la contemplarea lui Dumnezeu”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Cel ce se cunoaste pe sine, cunoaste totul”, Sfântul Isaac Sirul.
„A-L întelege pe Dumnezeu este greu, iar a-L exprima este cu neputinta”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„În contemplatia mistica, omul nu vede nici cu mintea, nici cu trupul, ci cu duhul ..., iar aceasta experienta fericita si plina de bucurie ... face ca mintea sa treaca dincolo de toate lucrurile”, Sfântul Grigorie Palama.
„Cunoasterea existentei lui Dumnezeu este sadita în chip natural în noi”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Adevarata cunoastere poarta în ea pecetea dragostei”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Cunoastere însemna a te uita pe tine, gândindu-te la Dumnezeu”, Diadoh al Foticeii.
„Din dragoste izvoraste cunoasterea”, Talasie Libianul.
„Cea mai mare dintre învataturi este sa te cunosti pe tine însuti; daca cineva se cunoaste pe sine, Îl va cunoaste si pe Dumnezeu”, Clement Alexandrinul.
„Cunoasterea adevarata implica recunoasterea necunoasterii”, Dionisie Areopagitul.
„Uita de tine si cunoaste-ti sinele!”, Cuviosul Varsanufie.
„Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea noastra; daca ar fi cuprins, nu ar mai fi Dumnezeu”, Evagrie.
„La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viata, nu printr-un anume fel de a gândi”, Christos Yannaras.
„Omul este capabil a-L cunoaste pe Dumnezeu numai întru atâta cât i S-a revelat Dumnezeu”, A. Comorosan.

Cunoasterea sinelui
„Daca nu ne cunoastem cum ne-a facut Dumnezeu, nu ne vom cunoaste cum ne-a facut pacatul”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Cel ce se cunoaste pe sine, cunoaste totul”, Sfântul Isaac Sirul.
„Înaltarea spre Dumnezeu începe cu o coborâre în sine - cunoaste-te pe tine însuti”, André Scrima.

Cuvântul
„Cuvântul este sluga mintii”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Cuvântul este aratatorul principal al subiectului semenului nostru”, Pr. Prof. D. Staniloae.
„Cuvântul lui Dumnezeu nu este informatie”, Ierom. Rafael Noica.

Daruri
„Dumnezeu, pentru ca este mare, îndrageste sa daruiasca lucruri mari; noi, din pacate, avem inimile mici pentru a le primi”, Angelus Silesius.
„Dumnezeu se daruieste oamenilor dupa setea lor: câtorva, care nu pot bea mai mult, El nu le da decât o picatura; dar ar vrea sa dea valuri întregi pentru ca, la rândul lor, crestinii sa poata adapa întreaga lume”.

Defaimarea
„Aceluia caruia îi place ca prin vorbe sa roada viata celor care nu sunt de fata, sa stie ca la masa aceasta nu are ce cauta”, Fericitul Augustin.

Demoni
„Diavolii prin cadere au dobândit o oarecare grosime materiala”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Cine poarta razboi cu diavolul, tine pacea cu Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„De noi depinde daca diavolul va fi puternic sau neputincios”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Treaba diavolului este sa îndruge multe, treaba noastra este sa nu le ascultam”, Fericitul Augustin.
„Înainte de pacat, diavolul ne face sa-L vedem pe Dumnezeu milos, iar dupa pacat ni-L prezinta ca Judecator neîndurat”, Sfântul Tihon.
„Despre diavol trebuie sa vorbesti cu pudoare si cât mai rar cu putinta”, Karl Barth.

Desavârsirea
„Omul urca sfintind lumea si sfintindu-se pe sine, prin fapte, prin simturi si prin iubire din puterea iubirii Sfintei Treimi”, Sfântul Maxim.
„Iubeste lucrarea linistii mai mult decât saturarea celor flamânzi în lume si decât întoarcerea multor neamuri la Dumnezeu. Caci mai bine îti este sa te dezlegi de legatura pacatului decât sa eliberezi robi din robie. Mi bine îti este sa te împaci cu sufletul tau prin unirea într-un gând a treimii din tine, adica a trupului, a sufletului si a duhului, decât sa împaci prin învatatura ta pe cei tulburati … Mai bine îti este sa fi zabavnic la limba decât sa cunoscator si iscusit în a revarsa cu ascutimea mintii învatatura ca pe un rau. Mai de folos îti este sa te îngrijesti sa învii din patimi sufletul tau cazut, prin miscarea gândurilor tale în cele dumnezeiesti, decât sa învii pe cei morti”, Sfântul Isaac Sirul.
„Cel ce-si simte pacatele lui e mai bun decât cel ce scoala mortii prin rugaciunea lui, când locuieste în mijlocul multora. Cel ce suspina un ceas pentru sufletul sau e mai bun decât cel ce foloseste lumii întregi prin gândirea lui … Cel ce urmeaza lui Hristos în tânguirea de unul singur e mai bun decât cel ce se lauda pe sine în adunari”, Sfântul Isaac Sirul.
„Sârguieste-te sa intri în camara ta dinauntru si vei vedea camara cereasca, caci una si aceeasi usa deschide contemplarea amândurora. Scara Împaratiei e ascunsa înauntrul tau, în sufletul tau. Spala-te, asadar, de pacat si vei descoperi treptele pe care sa urci”, Sfântul Isaac Sirul.
„Cei ce spun ca nimeni, în vremea noastra si în mijlocul nostru, nu poate tine poruncile evanghelice ..., aceia închid cerul pe care ni L-a deschis Hristos”, Sfântul Simeon Noul Teolog
„Caci nu va fi vreunul din Hristos, sau madular al lui Hristos daca nu se face de aici partas al harului, alcatuindu-se dupa chipul adevarului si al cunoasterii”, Sfântul Grigorie Sinaitul, Filocalia 7, p. 103, 42.
„Exista o singura cale - trairea învataturii crestine, în toata adâncimea ei si în toata sinceritatea noastra”, Arsenie Boca.
„Cel care nu este duhovnicesc pâna în trupul lui devine trupesc pâna în duhul lui”.
„Dati-i omului aceasta lume si nevoia pentru cealalta lume va dispare”.

Desfrânarea
„Spunem ca fecioria este de la început si ca dintru început a fost sadita în firea oamenilor …”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Daca tu îti aperi trupul doar pe din afara de stricaciune si desfrâu, însa înlauntrul tau desfrânezi în gândurile tale, esti un desfrânat înaintea lui Dumnezeu, si nu-ti foloseste la nimic faptul ca ai trupul feciorelnic”, Sfântul Macarie.
„În cadrul casatoriei desfrâul nu consta în folosirea sexului, ci într-o practicare a lui abuziva sau perversa … Notiunea de abuz n-are înteles cantitativ ci calitativ : într-o practicare nefireasca si fara finalitate”, IPS Andrei.

Despatimirea
„Prin împlinirea poruncilor mintea se dezbraca de patimi; prin contemplarea duhovniceasca a celor vazute se dezbraca si de întelesurile patimase ale lucrurilor, în sfârsit, prin cunoasterea celor nevazute leapada si contemplarea celor vazute; iar de aceasta se dezbraca prin cunostinta Sfintei Treimi”, Sfântul Maxim Marturisitorul.

Dragostea
„Dumnezeu nu se uita la fapte, ci la dragostea cu care au fost facute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc putin, asa cum nu este putin, când oamenii iubesc mult”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Nimic nu este atât de propriu firii noastre ca a fi în comuniune cu altii, a avea nevoie unii de altii si a ne iubi unii pe altii”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Ce sa fac? nu stiu sa iubesc altfel, decât sa-mi dau sufletul când trebuie sa scap pe un prieten de primejdie” Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu în unirea trupurilor sta necuratia, ci în cugetele si în intentia oamenilor”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„A-i iubi pe vrajmasi înseamna a-L imita pe Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dragostea schimba însasi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva si pe vrajmasi este un lucru al harului”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dragostea este bucuria de a face altora bucurie”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Saracia sau bogatia nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge si saracia si bogatia”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dragostea, radacina si izvorul binelui”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Raiul este dragostea lui Dumnezeu … Iadul este lipsa dragostei, iar cei aflati în chinuri sunt loviti de biciul dragostei”, Sfântul Isaac Sirul.
„Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu”, Sfântul Isaac Sirul.
„Dragostea este adevarata slujba pentru Dumnezeu”, Sfântul Ciprian.
„Iubirea duce la cunoastere. … Dupa cum amintirea focului nu-ti încalzeste trupul, tot astfel credinta fara dragoste nu-ti va încalzi sufletul”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Iubirea lui Dumnezeu si iubirea oamenilor sunt doua aspecte ale unei singure iubiri totale”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Întrucât este iubire, Dumnezeirea se misca; iar întrucât este iubita, misca spre sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Iubirea dupa calitate, este asemanarea cu Dumnezeu, pe cât e cu putinta muritorilor; dupa lucrare, este o betie a sufletului; iar dupa însusire este izvorul credintei, adâncul fara fund al îndelungei rabdari, marea smereniei …”, Sfântul Ioan Scararul, Filocalia 8, p. 197.
„Dumnezeu sta la poarta inimii cersind iubirea noastra”, Sfântul Ioan Scararul.
„Iubirea de Dumnezeu este extatica, facându-ne sa iesim din noi însine”, Dionisie Areopagitul.
„Iubirea lui Dumnezeu este forta motrice, modalitate de manifestare si de recunoastere a Lui, cerc etern, care îsi are originea în bine si se întoarce în bine”, Dionisie Areopagitul.
„Fiecare din noi e ajutat de celalalt în mod providential”, Sfântul Marcu Ascetul.
„Dragostea frateasca este hrana duhovniceasca”, Clement Alexandrinul.
„Când l-ai vazut pe aproapele tau, pe Dumnezeu L-ai vazut”, Clement Alexandrinul.
„Doua iubiri au zidit doua cetati : iubirea de sine, mergând pâna la dispretul fata de Dumnezeu - cetate terestra, si iubirea de Dumnezeu, mergând pâna la dispretul de sine - cetate celesta. Una este glorificata în sine însusi, cealalta în Domnul Dumnezeu”, Fericitul Augustin.
„Dragostea îl preface pe cel ce iubeste în chipul celui iubit : daca-L iubesti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; daca-l iubesti pe diavol, diavol vei fi; daca-ti iubesti trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii : de a uni pe cel ce iubeste cu cel iubit”, Fericitul Augustin.
„Pe calea iubirii, urcam spre Dumnezeu”, Fericitul Augustin.
„Unde este iubire, acolo este Dumnezeu”, Fericitul Augustin.
„Dragostea duce la fericire”, Fericitul Augustin.
„Pentru orice fapta de iubire pornita dintr-un suflet, acesta merita viata de veci”, Toma d’Aquino.
„Deci ni se cere nu înfrânarea ca atare, ci iubirea adevarata fata de lucruri si persoane, capacitatea de a le vedea în semnificatia si în realitatea lor ontologica înradacinate în gândul si în actul creator al lui Dumnezeu”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Iubirea e tare pentru ca poate merge pâna la moarte”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Sa oferim ca pe o jertfa lui Hristos reprezentarea fiecarui lucru în chiar momentul când ea apare în gândul nostru”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Am pierdut umanitatea fiindca am devenit solitari”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Iubirea este principiul vietii si Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne reveleaza iubirea si viata în iubire, de la obârsia ei divina”, Pr. prof. Constantin Galeriu.
„Revelatia ne învata ca Dumnezeu este dragoste. Existenta îsi are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Rascumpararea si nasterea noastra din nou s-a facut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Rascumpararii trebuie sa reveleze în cele din urma si în noi «chipul» lui Dumnezeu, aceasta realitate fundamentala, pentru a putea spune : omul este dragoste”, Pr. prof. Constantin Galeriu.
„Comuniunea în dragoste, pe pamânt, este reflexul vietii paradisiace”, Pr. prof. Ioan Coman.
„Unicul adevar este iubirea. … Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste. Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului. Iubirea explica lucrul mâinilor Sale”, arhim. Theoklitos.
„Nu exista cunoastere mistica fara iubire”, Sfântul Ioan al Crucii.
„Exista o singura masura a iubirii : aceea de a iubi fara masura”, Bernard de Clairvaux.
„Acolo unde ia sfârsit creatura, începe fiinta lui Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este sa iesi din tine însusi, în masura în care esti creatura, si sa-L lasi pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu în tine”, Eckhart.
„Tinta iubirii este unirea cu ceea ce iubesti”, Francisc de Sales.
„Trebuie sa facem totul prin iubire si nimic prin forta. Trebuie sa iubim mai mult supunerea decât sa ne temem de nesupunere”, Francisc de Sales.
„Lumea este o tesatura de sentimente, puse în miscare de diferite vointe. … Cum ar fi lumea daca toti ar iubi?”, Pr. Al. Constantinescu.
„Misticismul fara iubire degenereaza în magie, ascetismul - în asprime a inimii, crestinismul însusi - într-o religie pagâna a misterelor”, G. P. Fedotov, Antihristul, p. 99).
„Iubirea se adevereste prin suferinta”, Feuerbach.
„A cugeta se poate singur, a iubi numai în doi”, Feuerbach.
„Trebuie sa-l asculti (pe altul) ca sa vezi ce asteapta si el de la tine … a fi unul pentru altul izvor de comuniune, de noutate, de iubire”.
„Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuti. Deci mai întâi cunoaste-te si iubeste-te, daca vrei sa te deschizi catre altul”, Gabriel Liiceanu.
„Orice lucrare care nu are dragostea ca început si radacina, nu este nimic”
„Oricine aduce roade de credinta si de dragoste este un adevarat ucenic al lui Hristos”.

Dreapta socoteala
„Nebogatia si strâmtorarea însotite de dreapta chibzuire a ratiunii, sunt o cale împarateasca. De aceea asprimea lipsita de dreapta chibzuinta sau fara judecata e nefolositoare, ca si îngaduirea tuturor greselilor nesocotite, fie într-o parte fie în alta, contrara”, Talasie.
„Odihnei trupului îi urmeaza iesirea din linistire si tulburarea gândurilor; si lucrarii nemasurate îi urmeaza trândavia, iar trândaviei, iesirea din linistire … lucrarea cu osteneala, ce tine masura, nu cauta slava. Micsorarea ei înmulteste placerea, iar lipsa de masura, iesirea gândurilor”, Sfântul Isaac Sirul.
„Sa nu-ti îndrepti toata luarea aminte spre trup, ci hotaraste-i o nevointa dupa putere si întoarce toata mintea spre cele dinauntru”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
Duhovnicul
„De nu are sfatuitor, trebuie sa-L aiba pe Hristos, ca pentru tot lucrul si gândul sa-L întrebe pe El, prin rugaciune curata din inima, cu smerenie … si daca toata tinta lui este sa placa lui Dumnezeu, îl va învata Dumnezeu Însusi voia Lui, încunostintându-l fie prin întelegere, fie prin vreun om sau prin Scriptura”, Petru Damaschin.
„Cauta doctor înainte de boala si roaga-te înainte de ispita”, Sfântul Isaac.
„Mergând, sa alegi, de e cu putinta pe cel care îl socotesti ca nu e altul între oameni care sa loveasca mai tare si mai aspru”, Sfântul Ioan Scararul.
„Tot mestesugul are nevoie de timp si învatatura multa, pentru a fi dobândit. Numai mestesugul mestesugurilor se practica fara învatatura …”, Sfântul Nil Ascetul.
„Fii duhovnicesc tu însuti si vei recunoaste fara gres pe oamenii duhovnicesti din simpla lor vedere”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Daca tu vrei sa renunti la lume si sa înveti a trai dupa Evanghelie, nu te da pe mâna unui dascal fara experienta sau robit de patimi, ca nu cumva sa deprinzi de la el în locul vietii evanghelice o viata draceasca. Caci învatatura dascalilor buni este buna, iar a dascalilor rai este rea. Semintele rele vor produce cu siguranta roade rele …”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Este teribil sa ai asupra ta din îngâmfare si din proprie initiativa, obligatii pe care nu le poti îndeplini decât cu mandat de la Duhul Sfânt si cu ajutorul Sau; este teribil sa te prezinti ca un purtator de Duh Sfânt pâna când legaturile cu satan nu sunt înca rupte si pâna când esti întinat de el …”, Ignatie Briancianinov.
„Cine vrea sa fie povatuit de Duhul Sfânt, acela nu trebuie si nu poate sa se lege cu pravile”, Arhim. Sofronie.
„Nu-l lua în seama pe cel în care inima ta nu se încrede”, Pimen.
„Nu-ti lasa constiinta pe mâna cuiva în care nu ai încredere deplina”, Pimen.
„Daca povatuitorii n-au cuvântul acoperit cu o sporita viata duhovniceasca si nu au patimile stinse, n-au cu ce te îndemna la ascultarea desavârsita, decât cu puterea marimii, sau cu marimea puterii”.
„Lucrarea duhovniceasca suprema e extrem de simpla. Pentru a o putea adopta trebuie sa avem o simplitate si o credinta de copil; or, noi suntem atât de complicati ca tocmai aceasta simplitate e motivul pentru care avem nevoie de un povatuitor care sa ne faca sa iesim din complexitatea noastra”.
„Niciodata învatatura cuiva nu va avea autoritatea de a se impune, daca el n-o va sprijini prin pilda faptelor sale”.
„Adevarata învatatura consta în a împartasi ceea ce ai, ceea ce esti, nu ceea ce sti … a oferi ceea ce ai devenit prin asimilarea darurilor dumnezeiesti”.

Duhul Sfânt
„Sfântul Duh împlineste vointa comuna a Celor Trei, fiind trimis de Tatal si transmis de Fiul”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Duhul Sfânt nu e absent din nici o faptura si, mai ales, din cele ce s-au învrednicit de ratiune”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Iisus ne-a descoperit adevarul, iar Duhul ne calauzeste la el”, Patriarhul Fotie.
„El le calauzeste pasii celor slabi, îi face mai buni pe cei ce se straduiesc si îi lumineaza pe cei care se purifica”, Sfântul Vasile cel Mare.
„În Pogorârea Duhului Sfânt este întreaga Treime Care vine spre noi, îsi face lacasul în noi”, Paul Evdokimov.
„ Duhul Sfânt se identifica în chip tainic cu persoanele umane ... . În El, vointa lui Dumnezeu nu mai este ceva exterior; ea ne daruieste harul pe dinauntru, aratându-Se chiar în persoana noastra, atâta vreme cât vointa noastra omeneasca ramâne în acord cu vointa dumnezeiasca si conlucreaza cu ea, dobândind harul ... . Aceasta este calea îndumnezeirii ajungând la Împaratia lui Dumnezeu adusa în inimi de catre Sfântul Duh înca din aceasta viata de acum, caci Sfântul Duh este «ungerea împarateasca» asezata peste Hristos si peste toti crestinii chemati sa domneasca împreuna cu El în veacul ce va sa fie. Atunci, Aceasta Persoana dumnezeiasca necunoscuta, Care nu-Si are chipul într-un alt ipostas, Se va arata în persoanele îndumnezeite : caci multimea sfintilor va fi chipul Sau”, Vladimir Lossky.
„Duhul lui Dumnezeu este sustinatorul tuturor lucrurilor, ele neexistând prin sine, ci unele în altele”, Pr. prof. Dumitru Popescu.
„Sfântul Duh desavârseste plenitudinea unitatii în diversitate si a diversitatii în unitate”, Olivier Clement.

Dumnezeu
„Dumnezeu îsi întoarce fata de la cei rai - soarele se ascunde de cei orbi”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Noi cunoastem pe Dumnezeu numai într-atât întrucât ni S-a revelat Însusi, iar de acolo mai departe îl acopera aripile Heruvimilor”, Sfântul Atanasie.
„Nu te teme de Dumnezeu ca de un tiran, ci te teme din dragoste fata de El”, Sfântul Atanasie.
„Dumnezeu sta la poarta inimii cersind iubirea noastra”, Sfântul Ioan Scararul
„Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu”, Sfântul Efrem Sirul.
„Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Dumnezeu este începutul, mijlocul si sfârsitul oricarui bine”, Sfântul Marcu Ascetul.
„În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscuta, Cuvânt negrait si Viata necuprinsa”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„A numi pe Dumnezeu nu este nimic altceva decât a arata prin cuvinte unele din însusirile Sale”, Origen.
„Dumnezeu este Ratiune si pricina întregii miscari neîncetate si toate ratiunile îsi au în El stabilitatea neclintita si dinamismul fara de sfârsit”, Nichita Stithatul.
„Pomenirea lui Dumnezeu este viata; uitarea Lui, moarte”, Teotim.
„Tocmai neputinta de a-L întelege în toata întregimea Lui este aceea care ne face sa-L întelegem pe Dumnezeu în toata maretia Sa”, Tertulian.
„Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor”, Fericitul Augustin.
„Dumnezeu este asemenea unui cerc ale carui margini nu sunt nicaieri, iar al carui centru este pretutindeni”, Fericitul Augustin.
„Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umana; daca ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu”, Evagrie.
„Pruncului în pântece i se dezvolta mai întâi simtul auzului, el îl poate auzi pe tatal sau prin tesutul pântecelui mamei, la fel omul poate auzi glasul lui Dumnezeu prin «tesutul» lumii acesteia”, Ierom. Rafael Noica.
„Tatal este Dragostea care crucifica, Fiul este Dragostea crucificata, iar Duhul Sfânt este forta de neînvins a crucii”, Filaret al Moscovei.
„Din tot ceea ce ne împiedica sa-L cautam efectiv pe Dumnezeu, cele mai grele de biruit sunt prejudecata intelectuala si revolta morala”, J. R. Stott.
„Fiinta divina nu este nimic altceva decât fiinta umana sau mai bine zis fiinta omului despartita de îngradirile omului individual, adica real, corporal obiectivata, adica venerata ca o alta fiinta proprie deosebita de el, toate determinarile fiintei divine sunt de aceea determinari ale fiintei umane”, Feuerbach.
„Tot ce scriu, tot ce gândesc, tot ce nadajduiesc îsi au temeiul în credinta despre dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, singura nadejde a omenirii pacatoase”, Glastone.
„Toti oamenii au nevoie de Dumnezeu”, Homer.
„Cetateanul care nu cunoaste pe Dumnezeu este ciuma cetatii”, Aristotel.
„Cele dintâi datorii le avem fata de Dumnezeu”, Cicero.
„Mai vechi decât oricine este Dumnezeu fiindca nu e nascut, mai frumoasa lumea fiindca este opera lui Dumnezeu, mai mare spatiul deoarece cuprinde totul”, Thales.
„Acest neîncetat aranjament al soarelui, al planetelor, cometelor, nu poate fi decât opera unei fiinte atotputernice si inteligente …; Aceasta fiinta infinita guverneaza totul, (nu ca suflet al lumii), ca stapân al tuturor lucrurilor. Din cauza acestei împaratii Dumnezeu se numeste Pantocrator, adica «Domnul totului»; … Notiunea si respectul fata de Dumnezeu parvin spiritului meu pe cai tot asa de sigure ca si calea care ne conduce la adevarurile de ordin fizic”, Faraday.
„Odata cu lumina Dumnezeu revarsa asupra pamântului si principiul vietii, simtirii si cugetarii”, Lavoisier.
„Dumnezeu? Toata lumina de soare si toata lumina de suflet care a fost, care este si care poate sa fie”, Nicolae Iorga.
„Cu cât studiez mai mult natura, cu atât mai adânc ma cuprinde o uimire evlavioasa fata de lucrurile Creatorului”, Pasteur.
„Pretutindeni unde aruncam privirea, fie în interiorul muntilor care sunt plini de imagini ale lumilor de mai înainte sau în minunata lume a plantelor, care acopera ca un covor pestrit vaile si muntii nostri, fie pe cer cu stelele lui sclipitoare, fie în propriul nostru suflet, pretutindeni întâlnim mâna conducatoare a unui Atotputernic, Care este Dumnezeu”, Osw Heer.
„Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire”.

Durerea
„Tristetea este rana sufletului”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Placerea nu poate fi niciodata fara de durere”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Pentru placere iubim patimile si pentru durere fugim de virtuti”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Durerea, în ultima instanta moartea, e plata vietii noastre pacatoase care vine din acest început patimas. (pofta care sta la începutul nostru). Omul cautând scapare de durere si de teama mortii, se refugiaza în placere, inclusiv placerea din care-si ia începutul o noua viata. Dar în loc sa scape de durere si de moarte, voluptatea la care a alergat, fiind un pacat aduce o noua durere si ofera mortii o noua victima”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Ce poate însemna patimirea mea pe lânga ceea ce ai patimit Tu, Doamne, pentru noi toti?”, Cuviosul Paisie cel Mare.

Dusmani
„Sa ai dusmani reprezinta o mare raspundere. Propria povara îmi e de ajuns”, Cioran.

Ecumenism
„Ca madular si preot al Bisericii Ortodoxe, cred ca Biserica în sânul careia m-am botezat si am crescut este Biserica, adevarata Biserica, singura Biserica adevarata. Si cred aceasta din mai multe motive: din încredintare personala, din siguranta launtrica a Duhului Care sufla în Tainele Bisericii; sunt obligat, deci, sa consider toate celelalte Biserici ca nedepline si, în multe cazuri, pot sa stabilesc lipsurile lor cu precizie maxima. De aceea, unirea crestinilor, dupa mine, înseamna întoarcerea la Ortodoxie. Nu am nici o convingere izvorâta din obligatie, ci ea apartine desavârsit de Una Sancta”, George Florovsky.

Educatia
„Dumnezeu va avea întotdeauna ceva ce sa-l învete pe om, iar omul va avea întotdeauna ceva de învatat de la Dumnezeu”, Sfântul Irineu.
„Învataturile date cu forta nu pot dainui în suflete, pe când învataturile primite în suflet cu placere si cu bucurie ramân de-a pururi”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Învatatura faptelor este mult mai vrednica decât cea a cuvintelor”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Lucrarea dascalilor este mult mai grea si mai mare decât lucrarea mâinilor”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Învatatura din constrângere nu e facuta sa ramâna, dar cea care patrunde în suflet prin dragoste si bunavointa, aceea ramâne acolo pentru totdeauna”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Oricine doreste poate fi dascal, daca nu al altora, cel putin al sau. … Cel ce cunoaste este ca si lumânarea aprinsa, de la care pot lua lumina mii de alte lumânari”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu exista arta mai frumoasa decât arta educatiei. Pictorul si sculptorul fac doar figuri fara viata, dar educatorul creeaza un chip viu; uitându-se la el, se bucura si oamenii, se bucura si Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Copiii vor face în viata cele vazute la parinti. … Iar daca va fi cineva respectuos si supus fata de parinti, va fi blând si îngaduitor si fata de oameni”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cresterea copiilor este treaba femeii. …Ea poarta numele de mama nu pentru ca a nascut copiii, ci pentru ca i-a crescut. Nu natura, ci virtutea o face mama”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca slujba de învatator e tot ce e mai nobil pe pamânt fiind legata de lumina si având ca scop cresterea omului spiritual în dragoste si comuniune, ea e de la Dumnezeu. Învatatorul continua pe Dumnezeu în opera de modelare a omului creat de El”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.

Egoism
„Cine poseda egoismul poseda toate patimile”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„ Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu; nu cauta placerea în tine si o vei gasi în ceilalti”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„O viata pur individuala este oarba si atee. Am pierdut umanitatea pentru ca am devenit solitari”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.

Familia
„Adevarata mama nu este cea care-i da viata copilului, ci buna crestere”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Barbatul si femeia nu sunt doi oameni, ci unul singur. Jumatatea întregului nu poate face copii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Noi Îl numim pe Dumnezeu «Tata», dar El ne-ar putea raspunde: «Daca tu ai fi fiul meu, ar trebui ca viata ta sa fie dupa însusirile Mele. Altfel, Eu nu recunosc în tine icoana Fiintei Mele»”, Sfântul Grigorie de Nyssa.
„Dupa Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama”, Fericitul Ieronim.

Fapte
„Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Cu buna minte si cu darul firii esti împodobit, încât cu sârguinta te nevoiesti ca sa graiesti frumos. Însa calea vietii duhovnicesti prin faptele cele bune sa o urmezi, mai mult decât frumoasa graire. Drept aceea, daca doresti sa câstigi rasplatirile cele fara de moarte, de frumoasa graire îngrijeste-te putin, iar a face fapte bune sileste-te, cu mai multa râvna ca, prin viata ta si prin bunele obiceiuri sa luminezi pe cei ce sunt întru întuneric”, Isidor Pelusiotul.
„Ziua si noaptea sa va luptati pentru binele fratilor … Sa nu va caiti pentru nici o binefacere”, Sfântul Clement Romanul.
„Aveti împrejurul vostru oameni carora puteti sa le faceti bine. Nu încetati a-l face”, Sfântul Barnaba.
„Nu gânditi prea mult ce va fi dincolo, ci cautati sa vedeti si sa mergeti acolo pe aripile faptelor voastre bune”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Viata fara cuvânt foloseste mai mult decât cuvântul fara viata”, Isidor Pelusiotul.
„Daca vrem sa ne bucuram de adevarata fericire, sa fugim mai întâi de rautate si sa cautam a face fapte bune, caci într-altfel nu este cu putinta sa ne apropiem de ea chiar daca ne-am ridica pe tronul împaratesc”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Orice fapta buna este o cruce”, Sfântul Marcu Ascetul.
„Vrei sa te îmbogatesti, îmbogateste-te în fapte bune. Doresti sa aduni comoara? Nu te împiedic. Numai aduna comoara în cer”.

Fericirea
„Cei ce savârsesc binele gasesc fericirea în însusi binele savârsit”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Fericit este acela care nu gândeste rau”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Daca stai cu tarie în credinta, esti fericit”, Sfântul Chiril al Ierusalimului.
„Pe noi, nimeni nu ne poate nenoroci, decât noi însine, tot asa cum nu ne poate face fericiti altcineva decât noi însine, dupa harul lui Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca vrei sa te bucuri de desfatare, nu cauta desfatarea”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„E o mare virtute sa stii sa lupti împotriva fericirii si o mare fericire sa nu fii biruit de fericire”, Fericitul Augustin.
„Pâinea care te satura cel mai bine este aceea pe care ai daruit-o”, Nicolae Iorga.
„La sfârsitul fiecarei zile socoteste nu ce altii au facut pentru tine ci ceea ce ai facut tu pentru altii”, Nicolae Iorga.
„Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba, decât acela care o da … si ca s-o dai e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai trebuie sa începi prin a o da”, Alexandru Vlahuta.
„Inima omului este facuta pentru un bine nemarginit”, Alfons de Liguori.
„Daca vrem sa fim fericiti, trebuie sa fim gata de orice suferinta”, Alfons de Liguori.
„Omul cel mai fericit este acela care face fericiti pe câti mai multi oameni”.

Frica
„Este o teama fireasca atunci când sufleul nu vrea sa se desparta de trup, din pricina dragostei naturale si familiaritatii puse în el de la început de creator, în virtutea careia, în chip firesc, se teme, agonizeaza si evita moartea”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Cel ce nu-si cunoaste slabiciunea sa e lipsit de smerenie. Iar cel lipsit de smerenie e lipsit si de desavârsire. Si cel lipsit de aceasta e pururi înfricat”, Sfântul Isaac Sirul.
„Frica de Dumnezeu e începutul virtutii, dar se spune ca este si rodul credintei si ea se seamana în inima când cugetarea se desparte de împrastierea lumii, adunând gândurile sale cele ce umbla în împrastiere în gândirea la viitoarea adunare a tuturor” ; „începutul vietii adevarate a omului este frica de Dumnezeu. Dar ea nu vrea sa ramâna în suflet odata cu împrastierea” ; „Întelepteste-te ca sa pui temelie în calatoria ta frica de Dumnezeu si în putine zile te vei vedea din nou în poarta împaratiei, pe un drum neocolit” Sfântul Isaac Sirul.
„Sufletul mândru este robit fricii lase, pentru ca se bizuie pe sine si se teme de zgomotele lucrurilor si de umbre”, Sfântul Ioan Scararul.
„Cel ce s-a facut rob Domnului nu se va teme decât numai de Stapânul sau. Dar cel ce nu se teme înca de Acesta se teme si de umbra lui”, Sfântul Ioan Scararul.
„Toti cei fricosi sunt iubitori de slava desarta”, Sfântul Ioan Scararul.
„Sa ne temem de Domnul ca de fiare. Caci am vazut oameni care, ducându-se sa fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind latrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndata; si ceea ce n-a facut frica de Dumnezeu, a facut frica de fiare”, Sfântul Ioan Scararul.
„Sensul fricii dintâi este ca uraste pacatul si se mânie pe el, ca cel ranit de fiara. Iar al celui desavârsit e ca iubeste virtutea si se teme de schimbare. Caci nimeni nu e neschimbator si în orice lucru, în viata aceasta, trebuie sa ne temem pururea de cadere”, Sfântul Petru Dmaschin.
„Cel care crede în Domnul, se teme de chinuri, cel ce se teme de chinuri, se înfrâneaza de la patimi, cel ce se înfrâneaza de la patimi, rabda necazurile, cel ce rabda necazurile va avea nadejde în Dumnezeu, iar nadejdea în Dumnezeu desface mintea de toata împatimirea dupa cele pamântesti; în sfârsit mintea desfacuta de acestea va avea iubirea catre Dumnezeu”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Începutul virtutilor e frica de Dumnezeu, iar sfârsitul dragostea Lui”, Ilie Ecdicul.

Frumusetea
„Numai frumosul este bun”, Clement Alexandrinul.
„Este frumos numai omul drept, cumpatat si bun”, Clement Alexandrinul.
„Barbatul care tine sa fie frumos trebuie sa se împodobeasca cu cugetul sau”, Clement Alexandrinul.
„Doar prin suflet se arata atât frumusetea, cât si urâtenia”, Clement Alexandrinul.
„Daca cele create sunt atât de frumoase, cu atât mai frumos va fi Creatorul lor”, Fericitul Augustin.
„Frumusetea tuturor frumusetilor este Dumnezeu”, Fericitul Augustin.
„Un lucru nu este frumos pentru ca-l iubim, ci îl iubim tocmai pentru ca este frumos si bun”, Toma d’Aquino.
„Sufletul n-ar putea vedea frumusetea daca n-ar deveni el însusi frumos”, Plotin.
„Valoarea persoanei nu este frumusetea, ci sfintenia. Persoana umana nu se masoara si nu poate fi masurata de frumusete. . . . În mâinile diavolului, frumusetea serveste ascunderii absentei sfinteniei”, A. Mateina.
„Frumusetea va salva lumea”, Dostoievski.

Gândurile
„Folosirea gresita a gândurilor duce la întrebuintarea gresita a lucrurilor”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Si la tot lucrul pe care-l faci sa ai pe Dumnezeu înainte si sa cugeti ca vede orice gând al tau si nu vei pacatui niciodata”, Isaia Pustnicul.
„Este cu neputinta a face vreun bine sau vreun rau, daca nu este momit întâi gândul tau”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Precum e cu neputinta ca printr-un sant sa treaca foc si apa deodata, tot asa este cu neputinta sa intre în inima pacatul, de nu va bate mai întâi în usa inimii prin nalucirea momelii viclene”, Sfântul Isihie Sinaitul.
„Este mai ferit de primejdie cel care nu îngaduie dusmanului sa intre în casa, decât cel care, dupa ce l-a lasat sa intre, se lupta cu el sa-l scoata”, Sfântul Tihon.
„Douazeci de ani am luptat împotriva unui singur gând, ca sa-i vad pe toti oamenii ca pe unul singur”, Pateric.
„Deci daca gândul despre fratele nostru se învârte în noi cu ura, sa stim ca o fiara salbatica l-a rapit”, Evagrie.
„Sa fim o fabrica de gânduri bune”.

Grijile
„De nu te-ai eliberat de griji sa nu cauti lumina în sufletul tau”, Sfântul Isaac Sirul.
„Un fir de par tulbura ochiul si o mica grija alunga linistea … Cel ce a dobândit linistea nu se va mai îngriji nici de trupul sau …”, Sfântul Isaac Sirul.
„Mintea care s-a curatit prin trezvie, usor se întuneca, daca nu se desface cu totul de ocuparea cu cele din afara, pin pomenirea continua a lui Iisus”, Calist.

Harul
„Lucrul lui Dumnezeu este de a darui harul, iar al tau de a-l primi si a-l pastra”, Sfântul Chiril al Ierusalimului.
„Harul este esenta adevarului”, Sfântul Macarie.
„Ceea ce era Fiul lui Dumnezeu de la natura, aceea am devenit noi prin har”, Sfântul Ioan Gura de Aur.

Iadul
„Toti cei care îsi amintesc de iad nu vor ajunge acolo, iar cei ce uita de iad, nu vor scapa de el”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cei ce se vor afla în gheena vor fi biciuiti de biciul Iubirii … Caci Iubirea lucreaza în doua chipuri felurite: ea se face chin în cei lepadati si bucurie în cei fericiti”, Sfântul Isaac Sirul.
„Infernul sunt ceilalti”, Sartre.
„Pedeapsa care face ca iadul sa fie iad este durerea ca sufletul L-a pierdut pe Dumnezeu”, Alfons de Liguori.
„Destinul celorlalti este iadul meu”.

Ideile
„Nu întrebuinta rau ideile ca sa nu fi silit sa întrebuintezi rau si lucrurile”, Sfântul Maxim Marturisitorul.

Iertarea
„Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam. Nu ierta doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti. ... Dar, acela care se împaca cu ceilalti spre a fi laudat, acela îsi face rau singur”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Când nu-l ierti pe altul, tu nu-l amarasti atâta pe el, pe cât te jignesti pe tine însuti”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„A tine minte raul înseamna a fi biruit de rau”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Împaca-te cu Dumnezeu si multi oameni vor veni sa se împace cu tine”, Sfântul Serafim din Sarov.
„Pacatosilor care se pocaiesc Dumnezeu le iarta cele mai groaznice pacate, cum a facut cu târfa si cu vamesul. Celor drepti le cere, însa, dobânda”, Epifanie.
„A ierta este, în esenta, un atribut dumnezeiesc, iertarea omeneasca aparând în consecinta ca înca o proba a prezentei suflului divin în faptura”, Monahul Nicolae Steinhardt.

Iisus Hristos
„Dumnezeu S-a facut om, ca omul sa poata deveni dumnezeu”, Sfântul Irineu.
„Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat si, prin aceasta, a început recapitularea noastra în Sine”, Sfântul Irineu.
„Hristos S-a întrupat pentru o opera universala, reintegrând si aducând toate lucrurile în Sine”, Sfântul Irineu.
„Dumnezeu S-a facut purtator de trup, pentru ca omul sa poata deveni purtator de duh”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„De Tatal ne apropiem prin Fiul”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Asa cum, când împreunezi doua lumânari, una se vede în cealalta, tot astfel cred ca se întâmpla cu cel care primeste înlauntrul sau pe Domnul Iisus”, Sfântul Chiril al Alexandriei.
„Natura omeneasca, prin Hristos, s-a înaltat la cer”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Iisus este Dumnezeu pe pamânt si om în cer”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Misterul Întruparii Cuvântului poarta în sine semnificatia întregii creatii sensibile si inteligibile!”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Cine a imprimat în sine vietuirea evanghelica îl are în sine pe Hristos. Cine face din Evanghelia scrisa o Evanghelie traita, L-a descoperit pe Hristos”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Nu trebuie sa-L cauti pe Hristos în afara ci în tine însuti”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„În Hristos, locuieste dupa fiinta toata plinatatea Dumnezeirii”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Dumnezeu era în Hristos, împacând lumea cu Sine”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Iisus ne-a împacat, prin Sine, cu Tatal si între noi”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Facâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoastere firea umana golita”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Fiti însetati de Hristos si El va va împlini cu dragostea Sa”, Sfântul Isaac Sirul.
„Iisus Se face ascultator Tatalui, vindecând propria noastra neascultare ... si devine pentru noi modelul unei ascultari fara de care nu exista mântuire”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Iisus Hristos este Noul Adam, Ce înnoieste continuu lumea întreaga”, Sfântul Grigorie Palama.
„N-ar fi fost mântuiti toti oamenii de Hristos, daca nu i-ar fi luat pe toti asupra sa”, Origen.
„Un singur Cuvânt a spus Tatal si anume pe Fiul Sau si pe Acesta-L spune mereu în tacerea vesnica. Si Cuvântul acesta trebuie ascultat în tacerea sufletului”, Sfântul Ioan al Crucii.
„Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca sa cunoasca si sa înteleaga omul cât de mult îl iubeste Dumnezeu”, Fericitul Augustin.
„Cuvântul lui Dumnezeu S-a facut om, pentru ca tu sa înveti de la un om cum poate omul deveni dumnezeu”, Clement Alexandrinul.
„Învierea nu e doar lucrarea firii divine a lui Hristos, ci si a firii Sale umane îndumnezeite”, Hristu Andrutsos.
Sfânta Treime nu este prezenta doar în învatatura lui Hristos, ci e lucratoare în tot ce face E”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Hristos a ridicat în om chipul dumnezeiesc la deplina lui actualitate, adica la deplina lui comuniune cu Dumnezeu si cu semenii”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Iisus Hristos, ipostasul supremei afectiuni si ratiuni, intra cu noi într-o comuniune ca de la om la om, într-o legatura interumana, umanizându-ne deplin prin îndumnezeire”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„În Hristos, Dumnezeu devine partas la conditia omului, pentru ca acesta sa aiba posibilitatea trecerii spre El”, Pr. prof. Ion Bria.
„Credinta în Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, este si credinta în Sfânta Treime”, Serghei Bulgakov.
„Iisus Hristos ne sugereaza ca El este centrul infinit al relatiilor interpersonale, care elibereaza omul de sub domnia determinismului si individualismului lumii acesteia, de orice panteism, pentru a-l înalta si introduce în sfera de viata a comuniunii lui Dumnezeu în Treime”, Pr. prof. Dumitru Popescu.
„La Iisus poti privi, fara sa încetezi sa-i privesti si pe ceilalti”, Cresbron.
„Nu este si nu poate fi nimic mai frumos si mai desavârsit decât Hristos”, Dostoievski.

Iluzia
„Când este vorba de lucruri trecatoare si pamântesti, suntem sârguitori si râvnitori, dar când putem agonisi atât de usor pe cele netrecatoare si vesnice, noi întârziem si trândavim”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Vezi sa nu te induca în eroare sensul echivoc al cuvintelor”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Frumusetea este o înselaciune muta”, Theofrast.

Inima
„Precum e cu neputinta ca printr-un sant sa treaca foc si apa deodata, tot asa este cu neputinta sa intre în inima pacatul, de nu va bate mai întâi în usa inimii prin nalucirea momelii viclene”, Sfântul Isihie Sinaitul.
„Vrei un templu în care sa te rogi? Intra în inima ta si roaga-te acolo!”, Fericitul Augustin.
„Înainte de dezradacinarea relelor sa nu asculti de inima ta”, Hieroteos Vlachos.

Invidia
„Invidia calomniaza virtutea : pe cel viteaz îl numesc nechibzuit, pe cel cumpatat nesimtitor, pe cel drept aspru, pe cel întelept nelegiuit, pe cel marinimos îl numesc marunt, pe cel darnic risipitor, iar pe cel avar, din contra, îl numesc econom”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Asa cum rugina manânca fierul, tot astfel invidia macina sufletul”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Invidia este cel mai greu de mânuit dintre toate felurile de dusmanie, caci pe toti ceilalti dusmani îi îmblânzesc binefacerile, dar pe cel pizmas si rautacios, darul si binele îl atâta mai rau”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Nu este patima mai grea si care sa prinda mai repede sufletele oamenilor ca invidia, iar aceasta, prea putin întristându-i pe ceilalti, îi face rau, în primul rând, celui ce-o poarta”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Invidia întuneca fericirea aproapelui”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Invidia este cea mai nedreapta dintre toate patimile, dar si cea mai dreapta : pe de o parte izgoneste tot binele, iar pe de alta parte îl chinuie pe cel care o poarta”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Invidia este mâhnirea provocata de bunurile altora. Mila este mâhnirea provocata de relele altora”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Invidia separa, sfintenia uneste. ... Daca ai dragoste, ai totul”, Fericitul Augustin.

Ispita
„Aceasta este marea lucrare a omului, sa tina greseala sa deasupra sa înaintea lui Dumnezeu si sa astepte ispita pâna la rasuflarea din urma”, Sfântul Antonie.
„Ispita fie din îngaduinta sau din retragerea lui Dumnezeu pentru îndreptarea noastra, fie din parasirea din partea lui Dumnezeu care se întoarce de la cineva”, Sfântul Isaac Sirul.
„Nu e cu putinta omului sa se întelepteasca fara ispitele din îngaduinta …”, Sfântul Isaac Sirul.
„Dumnezeu ne cerceteaza cu cele placute sau cu cele neplacute. Noi sa le primim pe amândoua cu aceeasi supunere. Pe amândoua caile ne readuce Dumnezeu la sanatatea sufletului si la reunirea cu Dânsul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„De doua feluri este ispita : sau strâmtorile vietii încearca inimile, vadind rabdarea lor, sau belsugul vietii devine iarasi chip de ispita. E deopotriva de greu, atât sa-ti pastrezi sufletul neînjosit de greutati, cât si sa nu ti-l jignesti în situatii înalte”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Toata ispita este îngaduita de Dumnezeu pentru vindecarea sufletului bolnav”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Smulge gândurile rele cu alte gânduri”, Sfântul Nil Sinaitul.
„Este mai ferit de primejdie cel care nu îngaduie dusmanului sa intre în casa, decât cel care, dupa ce l-a lasat sa intre, se lupta cu el sa-l scoata”, Sfântul Tihon.
„Dispretuieste farmecele acestei lumi si iubeste-l pe Dumnezeu si vei trai nevatamat ca si Lot în Sodoma”, Sfântul Tihon.
„Corupând sufletul rapesti ceea ce apartine vesniciei lui Dumnezeu”, Fericitul Augustin.
„Când un om bun nu primeste obiceiurile celor rai, chiar daca ar trai împreuna cu ei, nu este nici un pericol”, Fericitul Augustin.
„Cei dintâi draci ce se ridica la lupta sunt: pofta pântecelui, iubirea de argint, slava, ceilalti vin dupa ce suntem raniti de acestia”, Evagrie.
„În orice ispita sa nu acuzi pe om, ci numai pe tine însuti; spunând ca pentru pacatele tale se întâmpla acestea” Avva Or.
„O cadere nu este atât de rea ca o recadere”, Bernard de Clairvaux.
„Poti descoperi care demon te ataca de la lucrul care se deapana în minte”, Gabriel Bunge.

Iubirea de arginti
„Iubitorul de placeri iubeste argintul, ca sa-si procure dezmierdari printr-însul ; iubitorul de slava desarta, ca sa se slaveasca printr-însul ; iar necredinciosul, ca sa-l ascunda si sa-l pastreze, temându-se de foamete, de batrânete, de boala sau de ajungerea între straini. Acesta nadajduieste mai mult în argint decât în Dumnezeu, Facatorul lucrurilor si proniatorul tuturor, pâna si a celor mai de pe urma si mai mici vietati”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Mintea prinsa în plasa unor asemenea gânduri, îsi face socoteala, cum sa poata câstiga macar un dinar. Apoi îsi framânta mintea aprig sa afle o munca speciala, pe care s-o faca . . . Vânzându-si munca si ajungând în sfârsit în stapânirea banului râvnit, se chinuie mai amarnic si mai înversunat cum sa-l sporeasca, nelinistit unde sa-l ascunda si cui sa-l încredinteze. Este apasat apoi de o mai strivitoare grija, ce sa cumpere cu el, sau prin ce negot ar putea sa-si dubleze câstigul. Când si acest lucru i-a reusit dupa dorinta, o mai lacoma foame de aur i se trezeste în inima, si-l atâta cu atât mai înversunat cu cât acum pune deoparte un mai mare câstig. Caci, odata cu sporirea banilor, se dezlantuie o salbatica lacomie în el. Atunci, în sfârsit, îsi fagaduieste o viata lunga, batrâneti gârbovite, betesuguri multe si felurite, care n-ar putea fi suportate la batrânete fara o suma mai mare de bani, strânsa la tinerete. Asa este prins în încolacirea de sarpe bietul suflet. În timp ce arde de dorinta de a-si spori cu o si mai ticaloasa graba aceasta avutie, rau strânsa, el se aprinde înlauntrul lui de o boala ce-l sfâsie mai cumplit. Stapânit numai de dorinta de câstig, vazul inimii lui nu-i îndreptat spre nimic altceva, decât de unde ar putea câstiga bani. Nici o credinta nu i se mai vede în clipa când i-a zâmbit vreo speranta de câstig. De acum nu se mai înfiora de nici o minciuna, de nici un juramânt, de nici un furt ; nu mai sovaie sa-si calce cuvântul dat, sa rabufneasca în vijelia unei mânii pierzatoare, daca din vina cuiva a pierdut vreun un câstig sperat si nu sta în cumpana sa treaca peste masura la cere-l obliga cinstea si umilinta. Aurul si speranta de câstig ajung sa tina loc de Dumnezeu pentru el în toate momentele”, Sfântul Ioan Casian.
„Bogatii considera averile, care sunt comune tuturor oamenilor, ca ale lor, pentru ca ei au pus mâna mai întâi pe ele. Daca fiecare om si-ar opri pentru sine numai atât cât îi trebuie pentru satisfacerea nevoilor sale si daca ar da ce-i prisoseste celui nevoias, atunci nimeni n-ar mai fi bogat, nimeni sarac . . . Oare nu esti lacom, nu esti hot când însusesti cele ce ti-au fost date în administrarea ta ? Cel ce dezbraca pe cel îmbracat se numeste borfas. Merita oare alt nume cel care nu îmbraca pe cel gol, odata ce poate face aceasta ? Pâinea, pe care o tii tu, este a celui flamând ; haina, pe care o pastrezi în lazile tale, este a celui dezbracat ; încaltamintea, care se strica în casele tale, este a celui descult ; argintul pe care-l tii îngropat, este al celui nevoias. Deci, pe atâtia oameni nedreptatesti câtor ai putea sa le dai din avutiile tale”, Sfântul Vasile cel Mare.

Încercari
„Necazurile încercarilor sunt aduse peste unii pentru stergerea pacatelor savârsite, peste altii pentru a celor ce le savârsesc acum, si iarasi peste altii pentru oprirea celor vor avea sa le faca. Dar afara de acestea mai sunt cele ce vin pentru dovedire, ca de pilda cele venite asupra lui Iov”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Precum mesterul arunca aurul în topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pâna ce vede ca straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti a fi cercetate de necazuri, pâna se curata si se limpezesc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nici bunatatile pamântesti nu se obtin fara osteneli. De ce renuntam atunci la cele ceresti din cauza ostenelilor?”, Sfântul Nil Sinaitul.
„E de trebuinta fiecarui crestin, care crede drept în Dumnezeu sa nu fie cu nepasare, ci sa astepte si sa primeasca totdeauna încercarea ca atunci când vine sa nu se mire nici sa se tulbure, ci sa rabde greutatea necazului si sa înteleaga ce spune, psalmodiind cu proorocul: «Cearca-ma Doamne si ma ispiteste». Caci n-a zis «Certarea Ta m-a nimicit pe mine ci m-a îndreptat pâna la sfârsit»”, Ilie Ecdicul.
„Venind încercarea, nu cauta de ce si prin cine a venit, ci cauta sa o rabzi cu multumire si fara sa ti minte raul”, Sfântul Marcu.
„Daca nu e usor sa afli pe vreunul sa placa lui Dumnezeu fara sa fie încercat, se cade sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ce ni se întâmpla”, Sfântul Marcu.
„Tot necazul da pe fata starea sufletului, daca acesta tinde spre cele de-a dreapta sau spre cele de-a stânga. De aceea, orice necaz ni se întâmpla, se numeste încercare, dând celui partas la el cunostinta voilor lui ascunse”, Sfântul Marcu.
„Încercarea e de folos pentru tot omul”, Sfântul Isaac.
„Luptatorii sunt încercati ca sa-si sporeasca puterea lor, cei încrezuti sunt încercati pentru ca din cele ce-i vatama sa învete sa se pazeasca pe ei, cei adormiti sunt încercati pentru ca sa fie ajutati sa se trezeasca … De aceea, Dumnezeu încearca mai întâi si bate, apoi îsi arata darul”, Sfântul Isaac.
„Urmeaza pe Hristos nu doar la Înviere, ci si la Cruce!”, Patericul.
„Viata aceasta trecatoare nu este decât noviciatul eternitatii; nenorocirile nu sunt, pentru crestin, decât încercare si pedeapsa”, Fericitul Augustin.
„Nu atât grija si frica începutului, cât grija si primejdia sfârsitului”, Varlaam.

Încredere
„Nu-l lua în seama pe cel în care inima ta nu se încrede”, Pimen.
„Nu-ti lasa constiinta pe mâna cuiva în care nu ai încredere deplina”, Pimen.

Înfrânarea
„Începutul rodirii e floarea si începutul faptuirii (spre desavârsire) e înfrânarea”, Sfântul Nil.
„Da-te pe tine sa mori întru nevointa si nu trai cu nepasare; caci nu numai cei ce au primit moartea pentru credinta în Hristos sunt mucenici ci si cei ce mor pentru pazirea poruncilor Lui”, Sfântul Isaac Sirul.
„Mai buna este moartea în lupta (cu pacatul), decât sa traim în greseli”.

Întelepciunea
„Unde este întelepciunea lui Dumnezeu nu mai este nevoie de întelepciunea oamenilor”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Este nu neputinta sa dobândim întelepciunea fara sa traim într-un mod întelept”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Înalta-te mai mult prin viata decât prin gândire”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Ceea ce este lumina pentru cei ce vad si pentru cele vazute, aceea este Dumnezeu pentru cei ce cugeta si pentru cele cugetate”, Talasie Libianul.
„Este o rusine pentru omenire ca exista unii ce gândesc mai nechibzuit decât un vierme; viermele îsi pregateste moartea construindu-si un sicriu de matase, nu ca sa dispara în el, ci sa învie într-o aeriana viata de fluture”, Origen.

Întristarea
„Precum molia roade haina si cariul lemnul, asa întristarea întuneca sufletul omului”, Sfântul Ioan Casian.
„Una din cauzele care duc la întristare este lipsa placerii : „întristarea este … o dispozitie din care lipseste placerea. Iar lipsa placerilor e adusa de osteneala. Osteneala la rândul ei, e provocata de lipsa deprinderii naturale, sau de pierderea ei. Iar lipsa deprinderii naturale e produsa de îmbolnavirea puterii ce se afla prin sine la dispozitia deprinderii. Aceasta boala a puterii ce se afla prin fire la dispozitia deprinderii vine din reaua întrebuintare a lucrarii ei naturale. În sfârsit, reaua întrebuintare a lucrarii ei consta în miscarea puterii spre ceea ce nu e potrivit cu firea si nu are consistenta”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Sa nu ne întristam când lunecam în greseala ci când staruim în ea” Sfântul Isaac Sirul.

Jertfirea sinelui
„Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu, decât ridicându-se prin jertfa”, Sfântul Chiril al Ierusalimului.
„Cine vrea sa împartaseasca slava lui Iisus, trebuie sa-I împartaseasca si viata”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca, în lume, este mai întâi viata si apoi moartea, în Biserica lui Hristos este mai întâi moartea si apoi viata”, Fericitul Augustin.
„Toate socotesc jertfa piatra de temelie pusa de Dumnezeu existentei noastre”, Pr. prof. Constantin Galeriu.
„Jertfa, în substanta ei spirituala, este iubire. … Jertfa e si constiinta; este cunoasterea precisa a unui tel superior caruia ma devotez. Nu este oarba, ci totdeauna este luminata de adevar. … Jertfa e, de asemenea, libertate. … Jertfa, ca deschidere a noastra catre Dumnezeu si catre lume, ca autodaruire, este, în esenta, expresia cea mai deplina a iubirii care ne defineste fiinta”, Pr. prof. Constantin Galeriu.
„Rastignirea este prima înaltare!”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Toata vigoarea tineretii o da cui nu trebuie, iar batrânetea hârbuita umbla sa o dea lui Dumnezeu”.
„Ori sa-L rastignesti pe Hristos, ori sa te rastignesti cu El”.

Judecarea
„Înceteaza de a te mai scuza fara folos, aratând ca si altii pacatuiesc; nu lasa timp liber mintii tale ca sa cerceteze slabiciunile altora, ci ia seama la tine însuti, adica îndrepteaza ochiul tau ca sa te cerceteze bine pe tine însuti”,Sfântul Vasile cel Mare.
„Fiecare din noi sa intre în constiinta sa si, punând în sine ca un judecator ratiunea, sa aduca în fata ei toate ticalosiile sale”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu cauta sa faci deosebire între cel vrednic si cel nevrednic, ci toti oamenii sa fie pentru tine deopotriva în bunatatea ta”, Sfântul Isaac Sirul.
„Cu masura cu care masori trupului tau ti se va masura întors din partea lui Dumnezeu”, Talasie.
„Nu bârfi pe altii, nici nu te crede sfânt daca sfâsii pe altii cu clevetirile tale, caci adesea se întâmpla ca noi sa blamam la altii tocmai ceea ce însine facem”, Fericitul Ieronim.
„Începutul mântuirii e osândirea de noi însine”, Evagrie.
„Deci daca gândul despre fratele nostru se învârte în noi cu ura, sa stim ca o fiara salbatica l-a rapit”, Evagrie.
„Îngradindu-ne pe noi însine în noi însine, neamestecându-ne cu cei din afara, nu vom lasa nici sa vada, nici sa auda, nici sa graiasca ochiul sau urechea sau limba noastra cele ale altora …”, Diacon Ioan I. Ica jr.
„Cautând la femeia prinsa în desfrâu - Mântuitorul nu a cautat la pacatele femeii ci la puritatea pârâsilor”.
„Sau îti vezi greselile, sau îti osândesti fratele”.

Justitie
„Când trebuie sa sfatuim si sa certam pe unul din fratii nostri, sa ne amintim spusele Apostolului : «Si el este om!», Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Pentru pacatele tale, Dumnezeu te-a facut pe tine judecator : daca ierti putine, putine ti se vor ierta; daca ierti multe, multe ti se vor ierta; daca ierti din inima, la fel îti va ierta si Dumnezeu tie”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Când vom ierta totul, le vom câstiga pe toate”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Pentru ce a primit Iov si caii si asinii si camilele si oile si toate mângâierile din belsug, într-un numar îndoit, iar numarul copiilor a fost egal cu cel al mortilor ? Pentru ca necuvântatoarele si toata bogatia au pierit cu desavârsire, dar copiii îi va avea pe toti la înviere”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Nu huliti spunând ca Dumnezeu este drept! (El este milos - n.n.), Sfântul Isaac Sirul.
„Osândeste-te pe tine însuti si, atunci, vei înceta sa-i osândesti pe ceilalti”, Avva Ioan.
„Nu-ti osândi aproapele, caci tu îi cunosti pacatul, dar pocainta nu”, Avva Dorotei.
„Ori vei face ce vrea Dumnezeu, ori vei primi ce nu vrei tu!”, Evagrie din Pont.
„Suferiti de pe urma unui om rau? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai”, Fericitul Augustin.
„Legea talionului este dreptatea celor nedrepti”, Fericitul Augustin.

Lacrimile
„Precum focul topeste trestia, asa lacrima curata curata toata întinaciunea vazuta si nevazuta”, Sfântul Ioan Scararul.
„Cel ce voieste sa se desfaca de rautati, cu plângere se desface; si cel ce voieste sa agoniseasca virtuti, cu plângere le agoniseste. Si daca n-ai frângere de inima, cunoaste ca ai slava desarta. Pentru ca aceasta nu lasa sufletul sa se umileasca”, Sfântul Ioan Scararul.
„Lacrimile ce însotesc rugaciunea sunt semnul milei lui Dumnezeu, de care s-a învrednicit sufletul în pocainta si ale faptului ca a fost primit si a început sa intre prin lacrimi în câmpul curatiei …”, Sfântul Isaac Sirul.
„Din lacrimi vei cunoaste daca te temi de Dumnezeu”, Evagrie.

Lacomia
„Lacomia este o betie mai rea decât betia”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Grija de pântece este radacina tuturor relelor”, Sfântul Ioan Scararul.
„Dracul se aseaza în stomac, si nu lasa pe om sa se sature, chiar de ar mânca tot Egiptul si ar bea Nilul întreg. Dupa mâncare pleaca ticalosul si ni-l trimite pe cel al curviei, vestindu-i ce s-a întâmplat : ia-l, ia-l, zice, tulbura-l. Caci pântecele umplându-se nu va lupta mult. Si acela venind zâmbeste. Si legându-ne prin somn mâinile si picioarele, face apoi toate câte voieste, pângareste sufletul si trupul prin întinaciuni, naluciri si curgeri. E lucru de mirare a vedea mintea netrupeasca întinata si întunecându-se de trup ; si iarasi a vedea pe cel nematerial, curatit si subtiat prin lut”,Sfântul Ioan Scararul.
„Nu mâncarurile sunt rele, ci lacomia pântecelui ; nici facerea de prunci, ci curvia ; nici banii, ci iubirea de bani ; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt, decât reaua întrebuintare, care vine din negrija mintii de a cultiva cele firesti”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Lacomia maica tuturor patimilor : „fiul meu cel întâi nascut este slujitorul curviei ; al doilea dupa el este cel al învârtosarii inimii ; al treilea e somnul. Apoi din ei porneste o mare de gânduri ; valuri ale întinaciunii, adânc de necuratii nestiute si negraite. Fiicele mele sunt : lenea, vorba multa, îndrazneala, nascocirea râsului, glumele, împotrivirea în cuvânt, grumazul teapan, neauzirea, nesimtirea, robia, fala, cutezanta, iubirea de podoabe, carora le urmeaza rugaciunea întinata si gândurile împrastiate, dar adeseori si nenorociri deznadajduite si neasteptate, carora le urmeaza iarasi deznadajduirea cea mai cumplita dintre toate”, Sfântul Ioan Scararul.
„Cel lacom nu se bucura de ceea ce are, ci se întristeaza pentru ce nu are”, Ilie Miniatis.

Lenea
„Indiferenta si lenea sunt mai vatamatoare decât toata lucrarea diavoleasca”, Sfântul Ioan Damaschin.

Lepadarea
„Leapada-te de tine, iar vrajmasul va pleca de la tine”, Sfântul Isaac Sirul.
„Fii mort în viata ta, si vei trai dupa moarte”, Sfântul Isaac Sirul.
„Dispretuieste farmecele acestei lumi si iubeste-l pe Dumnezeu si vei trai nevatamat ca si Lot în Sodoma”, Sfântul Tihon.

Libertatea
„Liberi - cei liberi dupa viata si deprinderi … liber si fericit e sufletul fara prihana si izbavit”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Pacatul este probarea libertatii si pierderea ei”, Sfântul Grigorie de Nissa.
„Acela este cu adevarat liber, care traieste pentru Hristos. El se afla deasupra tuturor nenorocirilor. Daca el însusi n-si va face rau, atunci niciodata altul nu va fi în stare sa-i faca”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Ai fost creat liber si chemat spre libertate, asa ca nu te face robul patimilor necurate!”, Avva Talasie.
„Libertatea este asociata cu harul, e opera harului si puterea data omului de a se mentine în har, adica deasupra lumii si de a nu cadea sub lume”, Teodoret al Cirului.
„Doamne, fa-ma robul Tau, ca sa fiu cu adevarat liber!”, Fericitul Augustin.
„Adevarata libertate se manifesta nu atunci când omul trebuie sa aleaga, ci atunci când alegerea sa e facuta”, N. A. Berdiaev.
„Libertatea ... nu este un drept, este o obligatiune”, N. A. Berdiaev.
„Esenta cea mai adânca a omului este libertatea sau vointa sa morala, si de aceea, unirea existentiala cu Dumnezeu înseamna pentru om a-I preda în mod liber vointa sa”, Vladimir Soloviov.
„Dumnezeu poate face orice în afara de a ne sili sa-L iubim. … Unde nu exista libertate, nu poate exista iubire”, Paul Evdokimov.
„Nu exista nimic mai insuportabil si nici n-a existat vreodata pentru om si pentru societate decât libertatea”, Dostoievski.
„Libertatea trebuie gândita dogmatic, conform învataturii crestine, care este religia libertatii”, Petre Tutea.
„Libertatea omului e partea divina din el”, Petre Tutea.

Linistea
„Capatul îndreptarii si al pacii noastre nu se câstiga din îndelunga rabdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferirea raului aproapelui de catre noi”, Sfântul Ioan Casian.
„Linistea este începutul curatirii sufletului”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Lucrul premergator al linistii este lipsa de grija … apoi rugaciunea neobosita … si lucrarea nefurata a inimii …”, Sfântul Ioan Scararul.
„Dorul celui ce se linisteste este asteptarea neîncetata a mortii. Cel ce intra fara acest gând pe calea linistirii nu poate purta cele ce trebuie sa le suportam si sa le rabdam în tot felul”, Sfântul Ioan Scararul.
„Se linisteste acela care se straduieste sa-si închida partea netrupeasca în casa trupeasca …”, Sfântul Ioan Scararul.
„Cel ce se ocaraste pe sine, orice i s-ar întâmpla, fie paguba, fie necinstire, fie orice necaz, se socoteste de mai înainte vrednic de ea si niciodata nu se tulbura”, Sfântul Ioan Scararul.
„Mai mare este ajutorul ce-ti vine din pazire, decât ajutorul din fapte”, Sfântul Isaac Sirul.
„Linistea face moarte simturile din afara si trezeste miscarile dinauntru. Iar petrecerea în cele din afara pricinuieste cele dimpotriva, adica trezeste simturile din afara si face moarte miscarile dinauntru”, Sfântul Isaac Sirul.
„Fii în pace cu tine însuti si astfel vei aduce pace în cer si pe pamânt”, Sfântul Isaac Sirul.
„Iubeste lucrarea linistii mai mult decât saturarea celor flamânzi în lume si decât întoarcerea multor neamuri la Dumnezeu. Caci mai bine îti este sa te dezlegi de legatura pacatului decât sa eliberezi robi din robie. Mi bine îti este sa te împaci cu sufletul tau prin unirea într-un gând a treimii din tine, adica a trupului, a sufletului si a duhului, decât sa împaci prin învatatura ta pe cei tulburati … Mai bine îti este sa fi zabavnic la limba decât sa cunoscator si iscusit în a revarsa cu ascutimea mintii învatatura ca pe un rau. Mai de folos îti este sa te îngrijesti sa învii din patimi sufletul tau cazut, prin miscarea gândurilor tale în cele dumnezeiesti, decât sa învii pe cei morti”, Sfântul Isaac Sirul.
„Cel ce-si simte pacatele lui e mai bun decât cel ce scoala mortii prin rugaciunea lui, când locuieste în mijlocul multora. Cel ce suspina un ceas pentru sufletul sau e mai bun decât cel ce foloseste lumii întregi prin gândirea lui … Cel ce urmeaza lui Hristos în tânguirea de unul singur e mai bun decât cel ce se lauda pe sine în adunari”, Sfântul Isaac Sirul.
„Vorbirea este instrumentul acestei lumi prezente. Linistea este misterul lumii ce va veni”, Sfântul Isaac Sirul.
„Nu se poate pocai cineva fara linistire; nici nu poate atinge în vreun fel oarecare curatia, fara retragere; si nu se poate învrednicii de convorbirea cu Dumnezeu si de vederea Lui pâna ce se afla în convorbire cu oamenii si îi vede pe ei. De aceea, cei ce si-au facut o grija din a se pocai de greselile lor, a se curata de patimi si a se bucura de convorbirea cu Dumnezeu si de vederea Lui - care este capatul de drum si tinta celor ce petrec dupa Dumnezeu, si arvuna, ca sa zic asa, a mostenirii vesnice a lui Dumnezeu - urmarire cu toata sârguinta linistirea si socotesc drept lucrul cel mai folositor sa se retraga si sa ocoleasca pe oameni, cu toata simtirea sufletului. Începutul lor în viata de linistire este plânsul, ocarârea si dispretuirea de sine, pentru care spre a le face în chip cât mai curat iau asupra lor privegherile, starea în picioare, înfrânarea si osteneala trupeasca a caror sfârsit deobste este râul de lacrimi …”, Calist Angelicude.
„Sa nu aiba femeie si sa nu nasca copii (gânduri); sa fie ostas, nepamântesc, fara grija ca sa placa Stapânului”, Evagrie.
„Lasa toate grijile lumii, fa-te strain de acestea; mâncare putina, nici pentru ospitalitate, si cuvântul de folos va fi rasplatit; sa nu poftesti bogatie, ex. vaduva cu 2 bani, sa nu ai haine de prisos, daca esti lipsit nu te rusina sa primesti, de prisosesti - da; nu te îngriji de ziua de mâine; sa nu-ti iei slujitor tânar; nu locui cu oamenii cu multe griji; nu te lasa atras în vorbire desarta; ocoleste întâlnirile, si cu rudenii; daca chilia e încarcata cu multe, fugi; daca nu te poti linisti în partile tale, înstraineaza-te; nu umbla în cetate, fugi de cetate; de te tulbura dracii în loc retras nu fugi, nu vagabonda, fugi de întâlnirile dese cu prieteni, barbati rai; nu dormi afara de chilie, nu pofti bucate bune; nu te satura cu bucatele altora sa nu se nasca pofta de ele”, Evagrie.
„Aseaza-te în chilie, aduna-ti mintea si gândeste-te la moarte, la iad, la înviere si la judecata, la rai; tine cu putere la post, manânca o data pe zi, rabda cu placere privegherea, culcarea pe jos si alte osteneli, daca esti slabit cu sufletul roaga-te”, Evagrie.
„Omul care nu este nedrept cu sine însusi nu va putea fi vatamat de nimeni altcineva”.
„Sfârsitul linistii este tacerea cu privire la toate”.

Martiriu
„Câtiva suporta martiriul o singura data prin sabie; altii cunosc martiriul iubirii care-i încununeaza din interior”, Tauler.
Mâncarea
„A mânca si a bea din toate cele puse înainte multumind lui Dumnezeu nu este ceva care se împotriveste canonului cunostintei”, Diadoh al Foticeii.
„Omul e ceea ce manânca”, Feuerbach.

Mândria
„Acest monstru foarte crud si mai mare decât toate pacatele de mai înainte, îi pierde cu o muscatura cumplita îndeosebi pe cei desavârsiti si ajunsi aproape de ultima treapta a virtutilor”, Sfântul Ioan Casian.
„Doua sunt felurile trufiei, una care îi asalteaza pe monahii duhului si pe cei mai ridicati, iar alta care pune stapânire chiar pe începatori, înca legati de carne. Si desi pe ambele semetia le ridica atât împotriva lui Dumnezeu, cât si a oamenilor, totusi cea dintâi se refera cu deosebire la Dumnezeu, iar cealalta îi priveste mai propriu pe oameni”, Sfântul Ioan Casian.
„Cea dintâi mândrie este când cineva dispretuieste pe fratele, când îl socoteste ca nefiind nimic si pe sine ca fiind mai presus de el. Acesta de nu se va trezi repede si de nu se va sârgui sa scape de ea, vine încetul pe încetul si la a doua mândrie, prin care se mândreste si împotriva lui Dumnezeu, si-si pune pe seama ispravile savârsite, nu pe seama lui Dumnezeu”, Avva Dorotei.
„Nimic nu poate sfâsia trupul Bisericii atât de mult ca mândria”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cel ce se înalta împotriva oamenilor, se va înalta si împotriva lui Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Mândria este contra naturii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Mândria este data de necunoasterea lui Dumnezeu”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Ele (mândria si slava desarta n.n.), au numai atâta deosebire între ele câta are pruncul prin fire fata de barbat si grâul fata de pâine. Caci primul e începutul, iar al doilea sfârsitul”, Sfântul Ioan Scararul.
„Când te afli la rascruce si nu sti pe ce cale sa apuci e semnul unui suflet mândru si lipsit de har”, Sfântul Ioan Scararul.
„Trei gropi ne deschid diavolii : întâi, ne opresc de la facerile de bine, apoi, daca nu reusesc, cauta sa ne determine sa facem binele fara Dumnezeu, iar, daca nici asa nu pot, ne lauda pentru binele facut pentru a ne mândri”, Sfântul Ioan Scararul.
„Mândria este semnul celui osândit”, Evagrie.
„Mai bine sa fii înfrânt în smerenie, decât sa fii biruitor cu mândrie”, Patericul.
„Mândria este iubirea de sine pâna la dispretuirea lui Dumnezeu, în timp ce smerenia este iubirea de Dumnezeu pâna la dispretuirea de sine”, Fericitul Augustin.

Mânia
„Pricina tuturor relelor este pofta si mânia”,Sfântul Antonie cel Mare.
„Felurile mâniei sunt trei : unul, care este înlauntrul nostru si care în greceste se spune T?µ??. Altul, care se dezlantuie, în vorbe sau fapte, si care în greceste se spune ????, despre care spune si Apostolul : acum lasati si voi toate : mânia, iutimea. Al treilea, care nu fierbe si nu se consuma într-o ora, ca acela, ci se pastreaza zile si vreme îndelungata : el se spune în greceste µ????. Toate acestea trebuie osândite de noi cu acelasi dispret”, Sfântul Ioan Casian.
„Mâniati-va si nu pacatuiti - atunci când vin în inima voastra gândurile cele rele scoateti-le afara cu mânie … pe urma linistiti pocaiti-va; aprindeti mânia asupra patimilor voastre si asupra gândurilor rele si nu pacatuiti savârsind cele puse de ele în minte”, Sfântul Ioan Casian.
„Între mânie si nebunie nu este nici o deosebire”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Mânia vine din necredinta”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Indignarea trebuie sa fie împletita cu judecata si cu chibzuinta, caci si cutitul este folosit si de criminali si de medici”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Mânia desfigureaza pe om. Tot trupul i se umfla, venele la fel, vocea devine aspra ... Când mânia ajunge la culme, el nu mai cruta pe nimeni. Daca un singur om arata astfel la mânie, ce va fi cu doi sau mai multi oameni mâniosi?”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Cel mai bine este sa curmi mânia cu un zâmbet”, Sfântul Efrem Sirul.
„Cel fara de minte, fiind purtat de patimi, când se tulbura împins de mânie, se grabeste fara judecata sa ocoleasca pe frati, iar când e aprins de pofta, razgândindu-se, fuge sa-i întâlneasca. Iar cel întelept lucreaza în amândoua împrejurarile cu totul dimpotriva : caci în vreme de mânie, taind pricinile tulburarii, se scutura de scârba fata de frati, iar în vreme de pofta, se retine de la pornirea spre întâlnirea nesocotita”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Tinerea de mine a raului este sfârsitul la care duce mânia, pazitoarea pacatelor, urârea dreptatii, pierzania virtutilor, veninul sufletului, viermele mintii, rusinea rugaciunii, curmarea cererii, înstrainarea iubirii, piron înfipt în suflet, simtire neplacuta, iubita ca o dulceata a amaraciunii …”, Sfântul Ioan Scararul.
„Mâniosul este un epileptic sufletesc”, Sfântul Ioan Scararul.
„Întepat de acul mâniei, îi bate inima, îi tremura corpul, îi bolboroseste limba, i se aprinde fata, îi scânteiaza ochii : omul devine de nerecunoscut pentru cei apropiati. Gura scoate sunete, dar mintea nu mai urmareste ce spune. Si atunci un om care nu-i constient de ce spune, se deosebeste oare de un nebun ?”, Sfântul Grigorie cel Mare.
„Nu va putea sa alunge de la sine amintirile patimase, omul care n-a avut grija de pofta si mânie, pe una stingând-o cu posturi, cu privegheri si cu culcat pe jos ; iar pe cealalta îmblânzind-o cu îndelunga rabdare, cu suferirea raului, cu nepomenirea de rau si cu milostenii. Caci dintr-aceste doua patimi se tes mai toate gândurile dracilor, care duc mintea la primejdie si pierzanie”, Evagrie.
„În relatiile cu semenii nu trebuie sa ne mâniem pe cei ce gresesc, ci pe greseala si pe începatorul greselilor „bine este a nu te mânia. Iar daca se va întâmpla, nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima, zicând : sa nu apuna soarele ; dat tu sa astepti pâna ce toata vremea ta apune. De ce urasti pe omul care te-a mâhnit ? Nu este el cel ce ti-a facut strâmbatate, ci diavolul. Uraste boala, iar nu pe cel ce boleste”, Maica Singlitichia.
„Un cuvânt aspru îi înraieste si pe cei buni, pe când un cuvânt bun aduce folos tuturor”, Patericul.
„Mai usor este sa alungi mânia când simti ca vine, decât sa o stapânesti dupa ce a venit”, Francisc de Sales.
„Dintre toate patimile, mânia este cea care întuneca cel mai mult ratiunea”, Toma d'Aquino.

Mântuirea
„Viata si moartea mea depind de ceilalti, caci, daca l-am câstigat pe aproapele meu, L-am câstigat pe Dumnezeu”, Sfântul Antonie cel Mare.
„ Începutul si sfârsitul mântuirii este dragostea”, Sfântul Antonie cel Mare.
„A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de om, deoarece Dumnezeu este oriunde”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„A imita pe Hristos nu cere timp, nici mestesug, ci doar intentie buna”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Mântuirea este, în acelasi timp, si lucrarea lui Dumnezeu si a noastra”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„În marturisirea Persoanelor dumnezeiesti sta esentialul misterului religiei, iar în participarea la riturile si simbolurile tainice se înfaptuieste mântuirea”, Sfântul Grigorie de Nissa.
„Sa devenim dumnezei din pricina lui Hristos, asa cum El S-a facut om din pricina noastra”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Marturisirea lucreaza adevarata nastere duhovniceasca, prin ea se face adevarata supunere, prin ea ne asiguram o cale fara griji, dulceata rugaciunii, progresul, urcusul neîncetat ti, în cele din urma, îndumnezeirea”, Sfântul Teodor Studitul.
„În acest chip vietuind (dupa legile Sfintilor Parinti - n.n.), nu vom muri de moartea neascultarii, ci vom trai în dreptate si vom câstiga Împaratia cerurilor”, Sfântul Teodor Studitul.
„Facând cele placute lui Dumnezeu, mai întâi ne vor folosi noua, caci asa vrea Dumnezeu, sa dorim binele fratilor nostri si mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a noastra”, Sfântul Teodor Studitul.
„Dumnezeu ne permite sa fim fata în fata cu El, nu prin enigme. El se apropie de cei care merita si se identifica cu ei, ba chiar se întrupeaza în ei, astfel ca, la rândul lor, ei salasluiesc cu trup si suflet în El”, Sfântul Grigorie Palama.
„În veacurile fara sfârsit, noi ne vom odihni în Dumnezeu si Dumnezeu se va odihni în noi”, Sfântul Macarie.
„Esti desavârsit atunci când, în locul tau, îl preferi pe aproapele”, Avva Iacov.
„Lucrarea mântuitoare asupra întregii umanitati nu este decât o prelungire a lucrarii mântuitoare a lui Hristos asupra firii Lui omenesti”, Dicton patristic.
„Mai mult ne ajuta Dumnezeu în mântuire decât ne strica diavolul în pierzanie, pentru ca dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât ura diavolului”, Origen.
„Dumnezeu S-a facut totul pentru tine, asa ca fa-te si tu totul pentru El”, Sfântul Ioan de Kronstadt.
„Totul este facut spre binele nostru, pentru mântuirea noastra”, Sfântul Ioan de Kronstadt.
„Dumnezeu ne-a facut fara de noi, dar ne va mântui numai cu noi”, Fericitul Augustin.
„Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, iar cei ce-L cauta, Îl gasesc doar în masura împlinirii lor”, Fericitul Augustin.
„Îndumnezeirea este desavârsirea si deplina patrundere a omului de Dumnezeu, dat fiind ca în alt chip el nu poate ajunge la desavârsire si deplina spiritualizare”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Primul om era chemat, dupa Sfântul Maxim Marturisitorul, ... sa reuneasca Raiul cu restul pamântului, adica purtând totdeauna în el însusi Raiul, într-o comuniune statornica cu Dumnezeu, el trebuia sa transforme tot pamântul în Rai. Dupa aceea, trebuia sa desfiinteze conditiile spatiale nu numai pentru mintea, ci si pentru trupul sau, adunând pamântul si cerul, toata lumea vazuta. Depasind marginile lumii sensibile, trebuia sa patrunda în lumea inteligibila printr-o cunoastere egala cu cea a duhurilor îngeresti, ca sa reuneasca în el însusi lumea inteligibila si lumea sensibila. În sfârsit, neavând în afara lui decât numai pe Dumnezeu, n-ar mai fi ramas omului decât sa se daruiasca în întregime Lui, într-un elan de dragoste, redându-I universul întreg unit în fiinta omeneasca. Atunci Dumnezeu Însusi S-ar fi dat la rândul Sau omului, care ar fi avut în virtutea acestui dar, adica prin har, tot ceea ce Dumnezeu poseda prin firea Sa. În felul acesta, s-ar fi îndeplinit îndumnezeirea omului si a întregii lumi create. Aceasta sarcina prescrisa omului nefiind împlinita de Adam, o putem întrezari prin lucrarea lui Hristos, al doilea Adam”, Vladimir Lossky.
„Sfintirea si transfigurarea omului în Hristos, prin Duhul Sfânt, constituie cheia de bolta a spiritualitatii rasaritene”, Pr. prof. Dumitru Popescu.
„Nu în cantitatea cunostintelor sta puterea mântuirii, ci în chipul vietii”, Arhim. Sofronie.

Menirea
„Binele nu-l gasim în cele trecatoare, ci suntem chemati sa ne împartasim din bunurile cele vesnice si adevarate”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Fiti mica reflexie a unei mari Lumini!”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Acolo unde este liniste, este si slava; iar, acolo unde este slava, este si liniste”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Primii oameni n-au fost ziditi nici nemuritori, nici muritori, ci în stare de a ajunge fie la moarte, fie la nemurire, dupa ascultarea fata de Dumnezeu”, Sfântul Teofil al Antiohiei.
„Isihastul este cel care aspira sa circumscrie Imaterialul înlauntrul trupului”, Sfântul Ioan Scararul.
„Cauta-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Vedem ca celor ce navigheaza pe mare nu li se spune izbaviti pentru ca au parcurs atâtea si atâtea mile, ci doar când au ajuns în port si calca pe pamânt”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Ce sunt toate lucrurile vietii în comparatie cu linistea inimii?”, Francisc de Sales.
„Orice om de rând, care L-a aflat pe Dumnezeu, Îl poate arata prin felul lui de viata, marturisindu-L în toate”, Tertulian.
„Pentru Tine ne-ai creat, Doamne, si inima noastra nu-si gaseste pacea pâna când nu se odihneste în Tine”, Fericitul Augustin.
„Pe calea lui Dumnezeu, a sta pe loc înseamna a da înapoi”, Bernard de Clairvaux.
„Slava spre care e chemat omul este aceea de a deveni tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, cu cât devine mai mult om”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„În catedrala imensa care este lumea lui Dumnezeu, fiecare om, savant sau muncitor, este chemat sa lucreze ca preot al întregii sale vieti, sa transforme umanul într-o ofranda si un imn de slava”, Paul Evdokimov.

Mila
„Socoteste milostenia nu ca o cheltuiala, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câstig, caci tu, prin ea, dobândesti mai mult decât ai dat”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Socoteste milostenia nu ca o cheltuiala, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câstig, caci tu, prin ea, dobândesti mai mult decât ai dat”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dumnezeu ne-a dat mila ca o porunca a dragostei”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Mila este plata pentru rascumpararea sufletelor noastre”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Când miluim pe cineva, ne miluim în primul rând pe noi”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atât de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Rugaciunea si postul sunt lipsite de putere neînsotite de mila. Fara milostenie, ele nu se ridica la cer”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„A da milostenie înseamna a da cu bunavointa si bucurie. Daca nu dai astfel, mai bine nu mai da, fiindca aceasta nu este milostenie, ci paguba”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Este greu sa-i deosebesti pe cei cu adevarat saraci de cei prefacuti ? Gânditi-va ca este mai bine sa dam ajutor celor ce nu-l merita, decât sa nu-l dam celor ce-l merita si care au nevoie de el”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Este greu sa-i deosebesti pe cei cu adevarat saraci de cei prefacuti ? Gânditi-va ca este mai bine sa dam ajutor celor ce nu-l merita, decât sa nu-l dam celor ce-l merita si care au nevoie de el”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Hraneste-l pe cel ce moare de foame. Daca nu o faci, îl ucizi”, Sfântul Ambrozie.
„Nu trebuie sa ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora”, Sfântul Ambrozie.
„Dând celui ce zace pe pamânt, dai Celui de sade în ceruri”, Sfântul Grigorie Dialogul.
„De esti drept, teme-te de mânia lui Dumnezeu ca sa nu cazi; de esti pacatos, încrede-te în mila Domnului ca sa te poti ridica”, Sfântul Grigorie Dialogul.
„Nimic nu poate apropia asa de mult inima de Dumnezeu ca milostenia”, Sfântul Isaac Sirul.
„Multi oameni minunati, ... care s-au trudit sa-i întoarca pe cei rataciti, au cazut în patimi si s-au omorât pe ei însisi sufleteste. ... Ei nu s-au îngrijit de sufletele lor, ci au intrat în marea acestei lumi pentru a vindeca sufletele altora, în timp ce, ei însisi erau bolnavi”, Sfântul Isaac Sirul.
„Daca ai ceva mai mult decât cere trebuinta zilei, împarte saracilor si apoi vino si adu cu îndrazneala rugaciunile tale”, Sfântul Isaac Sirul.
„Sa biruiasca în tine pururi cumpana milosteniei, pâna ce vei simtii în tine mila lui Dumnezeu fata de lume”, Sfântul Isaac Sirul.
„Iubeste-i pe saraci, ca prin ei sa dobândesti si tu mila lui Dumnezeu”, Sfântul Isaac Sirul.
„Seamana milostenia cu smerenie si vei secera mila la judecata”, Sfântul Isaac Sirul.

„Nu darui celorlalti dupa cum merita, ci dupa cum au nevoie”, Sfântul Ioan din Kronstadt.
„Milostenia face bine, înainte de toate, celui ce este milostiv”, Sfântul Ioan din Kronstadt.
„Cu adevarat milostiv este acela care îi îmbratiseaza pe toti si nu lasa pe nimeni în afara inimii sale”, Sfântul Ioan din Kronstadt.
„Daruieste de dragul binelui, nu de frica raului”, Avva Heremon.
„Mila se naste din credinta”, Teofilact.
„Paradoxul suferintei si al raului este rezolvat prin experienta milei si a dragostei”, N. A. Berdiaev.
„Adevarata milostenie e relatia pur morala, harica, cu aproapele, tot asa cum adevarata rugaciune e relatia pur morala, harica cu Dumnezeu”, Vladimir Soloviov.
„Mila este singura baza reala a oricarei justitii libere si a oricarei adevarate caritati”, Arthur Schopenhauer.
„Harul milosteniei este mai mare decât harul învierii din morti … Nimeni nu se va mântui daca nu-i ajuta si el pe ceilalti sa se mântuiasca”.
„Nu deveniti aspri si nemilosi. Gânditi-va ca în spatele celui care cere milostenie de la voi, este Însusi Hristos … Dati milostenie pentru propriul vostru folos si spre folosul celor saraci. Domnul va va rasplati”.

Moartea
„Moartea, de-o va avea omul în minte, nemurire este, iar neavând-o în minte, moarte îi este”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Pentru drepti nu exista moarte, ci doar o trecere în viata vesnica”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Si pedeapsa devine iubire de oameni, caci asa cred pedepseste Dumnezeu”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Se tem de moarte cei ce nu cred în înviere”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cei care Îl vor îngropa prin smerenie pe Hristos în sufletul lor, Îl vor vedea si înviind prin slava”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Moartea înseamna propriu - zis despartirea de Dumnezeu”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Durerea, în ultima instanta moartea, e plata vietii noastre pacatoase care vine din acest început patimas (pofta care sta la începutul nostru). Omul cautând scapare de durere si de teama mortii, se refugiaza în placere, inclusiv placerea din care-si ia începutul o noua viata. Dar în loc sa scape de durere si de moarte, voluptatea la care a alergat, fiind un pacat aduce o noua durere si ofera mortii o noua victima”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi. ... Frica de moarte este o însusire a firii, intrata în ea prin neascultare. Iar tremurarea în fata mortii este semnul pacatelor nepocaite”, Sfântul Ioan Scararul.
„Fii mort în viata ta, si vei trai dupa moarte”, Sfântul Isaac Sirul.
„Moartea adevarata este înlauntru, în inima si este ascunsa. Omul cel dinlauntru moare. Cine a trecut din moarte la viata, în cele ascunse, acela traieste în veci si nu mai moare”, Sfântul Macarie.
„Ce este moartea, daca nu mormântul pacatelor?” Sfântul Ambrozie.
„Din moment de nu stim vremea si locul în care ne asteapta moartea, o vom astepta noi în orice vreme si în orice loc”, Fericitul Augustin.
„Daca te temi de moarte, înca nu te-ai împreunat în dragoste cu Hristos”, Teognost.
„Asa trebuie sa se poarte totdeauna monahul ca si când ar avea sa moara mâine, si iarasi asa sa se foloseasca de trup, ca si când ar avea sa traiasca multi ani”, Evagrie.
„Moartea este cel mai semnificativ si mai profund eveniment al vietii”, N. A. Berdiaev.
„Pe morti nu-i cautati în mormânt, ci în inima voastra”, Nicolae Iorga.
„… moartea este mai întâi de toate o realitate spirituala, pe care o poate cunoaste omul înca din timpul vietii si de care el se poate elibera atunci când este asezat în mormânt. Moartea, în acest sens, este faptul de a se despartii de viata, ceea ce înseamna a se despartii de Dumnezeu, singurul Datator de viata, El însusi fiind viata. Moartea nu este contrariul nemuririi - caci asa cum nu s-a creat el însusi pe sine, omul nu are puterea sa se anihileze, sa revina la nimicul din care a fost adus la existenta de Dumnezeu si în acest sens el este nemuritor - moartea este deci contrariul adevaratei vieti, «care este lumina oamenilor» Ioan 1,4.
Aceasta adevarata viata, omul are puterea sa o respinga si deci sa moara, astfel ca si nemurirea lui devine moarte vesnica. Si aceasta viata el a lepadat-o. În aceasta consta pacatul originar … Astfel moartea totala nu este fenomenul biologic al mortii, ci realitatea spirituala al carei bold este pacatul 1 Corinteni 15,56, refuzul de catre om a singurei vieti adevarate care i-a fost daruita de Dumnezeu … nu exista alta viata decât cea în Dumnezeu, cel care respinge aceasta viata moare, pentru ca viata fara Dumnezeu este moarte …”, A. Schmemann.
„Omul moare pentru ca el a vrut viata pentru ea însasi si în ea însasi, altfel spus pentru ca se iubeste pe sine, si si-a iubit viata mai mult decât pe Dumnezeu.
Viata lui Hristos este facuta în întregime din dorinta de a mântui pe om … ascultare totala de Dumnezeu … Si cum dorinta Lui de a muri nu este decât o expresie si realizarea ultima a acestei iubiri si a acestei ascultari … nu mai exista «moarte» în moartea lui Hristos. Moartea Lui fiind cea mai desavârsita manifestare a iubirii ca viata si a vietii ca iubire, anuleaza boldul mortii care e pacatul … Hristos face din moarte în care era foarte real separarea de viata si pervertire a vietii - o fericita si stralucitoare trecere - Pasti - spre o viata mai plina, o comuniune mai totala, o iubire mai absoluta … Pentru cei ce cred în Hristos si traiesc în El, nu mai exista moarte - 1 Corinteni 15, 24 - si fiecare mormânt nu mai contine moartea ci viata” A. Schmemann.
„Omul accepta moartea, dar nu ceasul mortii sale”, Emil Cioran.
„De la moarte nu ai nimic de învatat”, Platon.
„Nimeni nu vorbeste despre viata atât de bine ca moartea”, Julien Green.
„Se moare singur”, Pascal.
„Pentru mine a muri nu este o generalitate”, Kirkegaard.
„Cea mai frumoasa moarte de pe lume / E sa traiesti de-a pururi în urmasi”
„Nu viata este fenomen al mortii, ci moartea este doar un fenomen episodic si pasager al vietii”.
„Valoarea fiintei umane se masoara prin atitudinea ei fata de moarte”.
„Daca filosofia aduce cunoasterea mortii, asceza crestina ofera arta de a o depasi si de a anticipa astfel învierea”.

Monahul
„Iata (calugarii - n.n.) îngerii pamântului ...”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Telul vietii monahale este împaratia lui Dumnezeu iar calea, adica mijlocul este inima curata”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Monahul se numeste monah pentru ca Îl cheama pe Dumnezeu printr-o rugaciune neîncetata”, Sfântul Macarie Egipteanul.
„Cine e monah credincios si adevarat? Cel ce si-a pastrat pâna la capat ardoarea, cel care nu înceteaza sa adauge pâna la sfârsitul vietii foc peste foc, flacara peste flacara, râvna peste râvna, dorinta peste dorinta”, Sfântul Macarie Egipteanul.
„Nu haina îl face pe monah ci rugaciunea”, Sfântul Macarie Egipteanul.
„Masura rugaciunii pentru monah este de a se ruga fara masura”, Sfântul Macarie Egipteanul.
„Daca cineva renuntând la lume, nu a cunoscut deplin, în locul vechii comuniuni de aici cu cele trupesti, comuniunea cu ceea ce e ceresc, daca în locul bucuriei aparente a lumii, nu are bucuria interioara a Duhului, mângâierea harului si dumnezeiasca plinatate în contemplarea slavei Domnului asa cum e scris, daca, pe scurt, nu dobândeste acum în sufletul sau bucuria nepieritoare în locul celei vremelnice, atunci este o sare care si-a pierdut gustul”, Sfântul Macarie Egipteanul.
„Monahul este înainte de toate un cautator al lui Dumnezeu; el este monah în masura în care Îl cauta realmente pe Dumnezeu”, Sfântul Macarie Egipteanul.
„Pe omul din afara usor îl face cineva monah, dar pe omul dinauntru cu greu”, Isichie Sinaitul.
„Calugarul este cel care, despartindu-se de toti, s-a unit cu toti”, Evagrie.
„Cel mai mare serviciu pe care-l au monahii de adus oamenilor moderni este de a-i ajuta sa-si pazeasca inima. Rugaciunea realizeaza acest lucru si acesta este rolul monahului, solitar si solidar”, Parintele Amedee.
„Calugarul care se roaga numai când se roaga nu se roaga deloc”.

Morala
„E necesara, asadar, pentru refacerea reala a omului o restabilire a prestigiului ordinii morale în fata constiintei lui”, Pr. prof. Dumitru Staniloae:
„Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus sau nu. … Daca raportul dintre om si divinitate dispare, nu e posibila nici o morala … nici un adevar”, Petre Tutea.
„Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale care, fara ele, nu se deosebesc de «Mersul trenurilor» decât prin obiect”, Petre Tutea.
„De ce oare suntem în asa fel alcatuiti încât murim de rusine nu când facem un lucru reprobabil, ci când îl retraim în memorie sau când ajungem sa-l marturisim? Raspuns: pentru ca fiinta noastra morala e întemeiata nu pe virtute, ci pe remuscare”, Gabriel Liiceanu.

Multumire
„Multumirea celui ce primeste stârneste pe cel ce a dat sa dea daruri si mai mari decât cele dinainte. Cine nu multumeste pentru cele mai mici, va fi nerecunoscator si nedrept si în cele mai mari. Ceea ce calauzeste darul lui Dumnezeu spre om este inima ce se misca spre multumire neîncetata. Iar ceea ce calauzeste ispita spre suflet este gândul de cârtire care se misca pururea în inima. Gura care multumeste pururi primeste binecuvântare de la Dumnezeu; si în inima în care staruie multumire se revarsa harul”, Sfântul Isaac Sirul.

Munca
„A munci cineva ca sa se hraneasca este o mare filosofie!”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Iubeste munca, chiar daca nu ai nevoie de ea pentru a te întretine”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Munca este folositoare nu doar pentru stapânirea corpului, ci si pentru dragostea fata de aproapele nostru, ca Dumnezeu sa dea prin noi cele necesare altora”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Viata este munca si numai munca îi da omului dreptul la viata. Apa curgatoare da viata, cea statatoare devine otravitoare”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Mâinile la munca, mintea si inima la Dumnezeu”, Sfântul Teofan Zavorâtul.

Nadejdea
„Cel ce îsi pierde speranta în Dumnezeu, acela face cel mai mare pacat tagaduind ca El este iubire, mila si putere”, Fericitul Augustin.
„Cel ce spera este bogat cu mult înainte de a se îmbogati”, Sfântul Ioan Scararul.
„Când dispare speranta, dispare si iubirea”, Sfântul Ioan Scararul.
„Nu treceti cu vederea cele sperate, de grija celor prezente”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Înainte de pacat, teme-te de dreptatea lui Dumnezeu; dupa pacat, nadajduieste în milostivirea Sa”, Sfântul Grigorie Dialogul.
„Mai cumplita este deznadejdea decât pacatul. Cel care si-a pierdut speranta a pierdut totul. Si Iuda si Petru au pacatuit; cel dintâi a cazut în deznadejde, curmându-si viata, cel de-al doilea a cazut în deznadejde, dar s-a ridicat prin speranta, iar cainta i-a adus iertarea lui Dumnezeu”, Ioan Carpatinul.

Ocara
„Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricina de curatie celui ce o rabda”, Sfântul Marcu Ascetul.

Omul
„Oameni rationali sunt doar cei ce pot deosebi Binele de rau”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Omul este singurul ratacit din creatie”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Om desavârsit este acela care iubeste adevarul si dreptatea, care Îl iubeste pe Dumnezeu”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Omul este microtheos prin har”, Sfântul Grigorie de Nyssa.
„Cel mai mare dusman al omului este el însusi”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu omul cel vechi este om, ci omul cel nou”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Omul este un altar”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Omul este cu mult mai însemnat si mai pretuit decât biserica de zid. Hristos n-a murit pentru zidurile bisericii, ci pentru aceste temple duhovnicesti, care sunt oamenii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Omul este mai pretios decât cerul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Omul : o corabie mica : dar acolo se afla lei si balauri, creaturi otravitoare si rautate, carari bolnave si prapastii fara fund. Dar sunt, de asemenea, si Dumnezeu si îngerii, viata si Împaratia, lumina si Apostolii, cetatile ceresti si comorile de har : acolo sunt toate”, Sfântul Macarie.
„Omul dinafara nu este decât o oglinda a celui dinauntru”, Sfântul Macarie.
„Dumnezeu vrea întotdeauna sa Se întrupeze în om, în cei care sunt demni de asta”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
Sunt om prin fire si Dumnezeu prin har; prin dragostea Domnului”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu si nimic mai mic ca omul fara Dumnezeu”, Sfântul Tihon.
„Întelege ca înlauntrul tau exista un al doilea univers mai mic, un soare, o luna si stelele”, Origen.
„Omul este un infinit în virtualitate, omul este facut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legatura cu Dumnezeu”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„În viziunea filocalica, omul constituie prin sufletul si trupul sau inelul de legatura între lume si Dumnezeu. Menirea lui a fost aceea de a se înalta cu lumea spre Dumnezeu, ca sa participe la eternitatea Creatorului, ca sa nu moara”, Pr. prof. Dumitru Popescu.
„Omul a primit din partea lui Dumnezeu porunca sa stapâneasca pamântul, dar cu doua conditii. Sa nu uite niciodata ca lumea peste care a fost pus stapân vine de la Dumnezeu si nu poate exista fara Dumnezeu. ... Atât prin creatie, cât si prin mântuire, omul nu se poate separa niciodata de Dumnezeu si de creatie”, Pr. prof. Dumitru Popescu.
„Omul e o fiinta ce se caracterizeaza prin apartenenta la doua lumi, o fiinta ce nu poate fi cuprinsa în întregime în lumea naturala a necesitatii, transcendându-se ca fiinta empiric data si manifestând o libertate care nu poate fi dedusa din aceasta lume”, N. A. Berdiaev.
„Omul nu este doar o fiinta finita, cum vrea sa afirme gândirea contemporana, ci si o fiinta infinita; el este infinitul sub o forma finita, sinteza finitului si a infinitului. Insatisfactia omului în fata finitului, aspiratia sa catre infinit sunt manifestari ale divinului în om, sunt marturia omului în ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu si nu doar a lumii”, N. A. Berdiaev.
„Omul este ceea ce manânca”, Feuerbach.
„Omul e copilul dorintei nu al necesitatii”, André Scrima.

Omul si lumea
„În calitate de pamânt, sunt legat de viata de jos; dar fiind si o particica dumnezeiasca, eu port în mine dorinta vietii viitoare”,Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Omul o fiinta înfometata, lumea întreaga este hrana lui”, A. Schmemann.
„El trebuie sa integreze lumea în trupul lui, sa o asimileze, sa faca din ea trupul si sângele lui”, A. Schmemann.
„În Biblie hrana pe care o manânca omul, lumea pe care trebuie sa o consume pentru a trai îi este data de Dumnezeu si îi este data ca împartasire cu Dumnezeu … Lumea … este iubirea lui Dumnezeu, facuta hrana, facuta viata pentru om”, A. Schmemann.
„Omul are foame de Dumnezeu … O si ce dorinta este finalmente dorinta de El”, A. Schmemann.
„Lumea a fost creata ca o «materie» ca un material al unei euharistii universale si omul a fost creat ca preotul acestui sacrament cosmic”, A. Schmemann.
„Caderea legata de hrana - a mâncat fructul oprit”, A. Schmemann.
„El n-a fost binecuvântat, nu a fost oferit ca dar. A-l mânca însemna sa te condamni a fi în comuniune doar cu el si nu cu Dumnezeu. Aceasta e imaginea lucrarii iubirii doar pentru ea. A se hrani din aceasta lume nebinecuvântata înseamna imaginea unei vieti ce-si are în sine scopul”, A. Schmemann.
„Lumea trebuie vazuta ca traversata de prezenta lui Dumnezeu. Lumea este decazuta pentru ca ea nu mai stie ca Dumnezeu este totul în toate. Secularismul încearca sa dure lumea lui Dumnezeu. Omul trebuie sa devina preotul unei euharistii: aceea de a oferi lumea lui Dumnezeu si în aceasta ofranda el era chemat sa primeasca darul vietii. Lumea naturala separata de izvorul vietii e o lume care moare … daca hrana este sursa de viata în ea însasi … a mânca - a se împartasi de moarte”, A. Schmemann.
„Caderea - seara - Adam conducea lumea în întuneric”, A. Schmemann.
„Materia nu este niciodata neutra. Daca ea nu este raportata la Dumnezeu, adica socotita ca un mijloc de comunicare cu El, de traire în El, ea devine vehicul si „locas” al puterilor demonice”, A. Schmemann.
Omul si religia
„Omul îsi schimba religia … pentru ca el afla în noua religie primita «mai mult ajutor si nicidecum mai mult adevar», A. Schmemann.
„Suntem pe drumul unei «religii pentru lume» nu «credinta care supune lumea». Un crestin este cineva care, oriunde ar privi, afla pretutindeni pe Hristos si se bucura în El”, A. Schmemann.
„Omul valoreaza ceea ce valoreaza dorintele inimii lui, obiectul iubirii sale”.
„Omul nu e adevarat, nu e real decât în masura în care reflecta cerescul”
„Omul s-a întors de la asemanarea de la-nceputuri cu Dumnezeu si s-a înfundat în neasemanare”.

Pacea
„Cel ce cauta pacea, Îl cauta pe Hristos”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Când te lupti împotriva aproapelui tau, întelege ca te lupti împotriva Trupului lui Hristos”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca nu este pace, toate celelalte sunt de prisos”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Fii în pace în inima ta si cerul si pamântul vor fi în pace cu tine”, Sfântul Isaac Sirul.
„Unde nu e pace, acolo nu e Dumnezeu”, Avva Isaia.
„Ne vom pastra pacea launtrica daca Îl vom avea în suflet pe Hristos”, Efrem.

Patimi
„Omul nu poate fi cu desavârsire liber de patimi; dar le poate stapâni”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu felul caderii are însemnatate, ci ca ne-am departat de Dumnezeu si de virtute”, Sfântul Grigorie de Nissa.
„Patimile se leaga unele de altele asemenea verigilor unui lant …, intrând una le trage si pe celelalte”, Sfântul Grigorie de Nissa.
„Raul este abaterea lucrarii puterilor sadite în fire de la scopul lor”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Nu mâncarurile sunt rele, ci lacomia pântecelui ; nici facerea de prunci, ci curvia ; nici banii, ci iubirea de bani ; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt, decât reaua întrebuintare, care vine din negrija mintii de a cultiva cele firesti”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Patima este o miscare a sufletului împotriva firii ce urmeaza unei iubiri fara minte sau a unei aversiuni necugetate spre un lucru sensibil oarecare sau din pricina lui”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Altceva este lucrul, altceva este întelesul lui si altceva patima. Lucrul este, de pilda, barbat, femeie, aur s.a.m.d. Întelesul este reprezentarea simpla a ceva din cele de mai sus. Iar patima este afectiunea irationala sau ura fara judecata a ceva din cele de mai înainte.
Întelesul patimas este gândul compus din patima si din înteles. Sa despartim patima de înteles si va ramâne gândul simplu. Si o despartim prin iubire duhovniceasca si înfrânare, daca vrem”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Lacomia maica tuturor patimilor : „fiul meu cel întâi nascut este slujitorul curviei ; al doilea dupa el este cel al învârtosarii inimii ; al treilea e somnul. Apoi din ei porneste o mare de gânduri ; valuri ale întinaciunii, adânc de necuratii nestiute si negraite. Fiicele mele sunt : lenea, vorba multa, îndrazneala, nascocirea râsului, glumele, împotrivirea în cuvânt, grumazul teapan, neauzirea, nesimtirea, robia, fala, cutezanta, iubirea de podoabe, carora le urmeaza rugaciunea întinata si gândurile împrastiate, dar adeseori si nenorociri deznadajduite si neasteptate, carora le urmeaza iarasi deznadajduirea cea mai cumplita dintre toate”, Sfântul Ioan Scararul.
„O ce dulci sunt prilejurile patimilor! Uneori poate cineva sa taie patimile si se linisteste … Dar pricinile lor nu le poate îndeparta. De aceea suntem ispititi chiar fara sa vrem. Si ne întristam de patimi, dar ne place sa ramâna în noi pricinile lor. Nu dorim patimile, dar primim cu placere prilejurile care le pricinuiesc în noi … Cel ce iubeste prilejurile patimilor se supune si se face rob fara sa vrea patimilor”, Sfântul Isaac Sirul.
„Înclinarea spre patimi se înlatura din suflet prin post si rugaciune; placerea de patima prin priveghere si tacere; primirea patimii se înlatura prin linistire si luare aminte. Iar nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu”, Ilie Ecdicul.
Curatia sufletului înseamna izbavirea de patimi; iar izbavirea de patimi naste dragostea”, Talasie.
„Mintea, ratiunea, fiind buimacita va scapa de sub control simtirea (inima), care devenind precumpanitoare, va atrage mintea în subordinea ei. Iar vointa, potenta irascibila, slabanogita din barbatia ei, va alerga în bratele placerii, fugind de durere. Partea irationala a sufletului va covârsi partea rationala”, IPS Andrei.
„Lucrurile de care suntem înlantuiti sunt ireale, dar lanturile care ne leaga de ele sunt foarte reale”, Simone Weill.
„Lipsa unei patimi poate proveni din angajarea întinsa în alte patimi”.
„Patimile stau lânga virtuti si locuiesc usa lânga usa”.

Pacatul
„Cei ce si-au înnoroiat vesmântul, întina si haina celor ce se apropie de ei”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Începutul pacatului e pofta, … al mântuirii e dragostea”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Pacatul Îl împiedica pe Dumnezeu sa straluceasca în noi”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Orice pacat este o ocara”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Pacatul desfrânarii te duce la alte pacate”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Nu arunca vinovatia pacatelor tale asupra Satanei”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Niciodata omul nu trebuie sa deznadajduiasca pentru pacatele sale, dar nici sa se încreada în faptele sale”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sa vedem grozavia nu în pedeapsa, ci în pacat”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sa ne temem doar de pacat”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cei ce traiesc în pacate si-au tradat natura”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Pacatul este nedreptate : cine pacatuieste fie se nedreptateste pe sine, fie nedreptateste pe altul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Pacatul te stapâneste nu prin puterea sa, ci prin delasarea ta”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cel mai primejdios lucru este ca cineva sa fie bolnav si nici macar sa nu stie ca e bolnav”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Degeaba taiem crengile pacatului în afara noastra, daca în noi ramân radacinile care vor creste din nou”, Sfântul Grigorie Dialogul.
„Pacatul rupe comuniunea cu Dumnezeu”, Sfântul Grigorie Dialogul.
„Iubeste-i pe pacatosi, dar uraste faptele lor!”, Sfântul Isaac Sirul.
„Doar cel care a înteles hotarul acestei vieti poate pune hotar pacatelor sale”, Sfântul Isaac Sirul.
„Pacatul este calcarea legii dumnezeiesti, adica neîmplinirea voii lui Dumnezeu cuprinsa în poruncile Sale”, Sfântul Isaac Sirul.
„Omului nu-i este cu putinta sa dezradacineze pacatul cu propria putere, ci doar cu puterea dumnezeiasca”, Sfântul Macarie.
„Pacatosenia este o judecata gresita cu privire la întelesurile lucrurilor, careia îi urmeaza reaua întrebuintare a lucrurilor. De pilda când este vorba de femeie, judecata dreapta cu privire la împreunare trebuie sa vada scopul ei nasterea de prunci. Deci cel ce urmareste placerea, greseste în judecata, socotind ceea ce nu e bine, ca bine …”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Multi ne întristam pentru pacate, dar primim cu placere cauzele lor”, Cuviosul Nil Ascetul.
„A gresi este omeneste; a deznadajdui este diavolesc”, Sfântul Nil Sinaitul.
„Nu atacul gândului este pacat, ci convorbirea prieteneasca a mintii cu el”, Marcu Ascetul.
„Ia seama la relele tale nu la ale altuia; si nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a mintii tale”, Marcu Ascetul.
„Pacatele stau alaturi de virtuti si de aceea cei rai iau virtutile drept pacate”, Talasie.
„Pacatul cu cugetul este reaua întrebuintare a gândurilor; pacatul cu fapta este reaua întrebuintare a lucrurilor”, Talasie.
„Nimeni nu poate fi amagit de diavol, daca n-a consimtit el însusi pin vointa sa libera la aceasta”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Pacatul apare atunci când vrei sa folosesti lucrurile pamântesti spre a te separa de Creator”, Fericitul Augustin.
„Am pacatuit fiindca n-am cautat bucuria, marirea si adevarul în El Însusi, ci în fapturile Sale, în mine si în ceilalti”, Fericitul Augustin.
„Nimic nu se savârseste mai nu usurinta si nu se întelege mai cu greutate ca pacatul”, Ilie Miniatis.
„Pacatul are doua laturi : cea adevarata pentru senzualitatea noastra, latura pe care si-o descopera, si cea vatamatoare, pe care totdeauna o ascunde”, Inocentiu al Odesei.
„Esenta pacatului nu sta în încalcarea unei norme etice, ci în iesirea din comuniunea cu Dumnezeu, în îndepartarea de viata dumnezeiasca si vesnica pentru care a fost creat omul si la care în mod firesc este chemat”, IPS Andrei.
„Niciodata pacatul nu-l va satura pe om”, IPS Andrei.
„Prin pacat, omul se închide în haosul creatiei”, Pr. prof. Ion Bria
„În lumea noastra, marcata de iubirea de sine, izvor al pacatului si al mortii, Iisus a adus lepadarea de sine, starea de jertfa, izvor al vietii, al Învierii, a adus mântuirea noastra, ne-a adus viata”, Pr. prof. Constantin Galeriu.
„Pacatul ca dezordine, începe în ratiune, în suflet”.

Placerea
„Durerea, în ultima instanta moartea, e plata vietii noastre pacatoase care vine din acest început patimas (pofta care sta la începutul nostru). Omul cautând scapare de durere si de teama mortii, se refugiaza în placere, inclusiv placerea din care-si ia începutul o noua viata. Dar în loc sa scape de durere si de moarte, voluptatea la care a alergat, fiind un pacat aduce o noua durere si ofera mortii o noua victima”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Afectele devin bune … placerea, în bucurie curata pentru conlucrarea, de buna voie a mintii cu darurile dumnezeiesti”, Sfântul Maxim Marturisitorul.

Pocainta
„Am cazut prin pacat, dar ne ridicam prin cainta”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Pocainta s-a dat oamenilor ca har dupa har. Caci pocainta e a doua nastere din nou din Dumnezeu si dupa arvuna primita din credinta primim darul Lui prin pocainta. Pocainta e usa milei ce se deschide celor ce o cauta pe ea. Prin usa aceasta intram la mila dumnezeiasca si fara aceasta intrare nu vom afla mila”, Sfântul Isaac Sirul.
„Pocainta este corabia, frica e cârmaciul ei, iubirea e limanul dumnezeiesc”, Sfântul Isaac Sirul.
„De îndata ce omul se retrage dintre oameni si se concentreaza în el însusi, miscarile caintei se vor înfatisa de la sine în mintea sa”, Sfântul Isaac Sirul.
„Asumând de bunavoie iadul în aceasta viata prin cainta, ascetul trebuie sa se sileasca sa-L faca pe Hristos sa coboare în iadul sau launtric, pentru a învia cu El în lumina nepatimirii”, Sfântul Isaac Sirul.
„Cel ce a pacatuit nu va putea scapa de rasplata, decât printr-o pocainta corespunzatoare cu greseala”, Cuviosul Nil Ascetul.
„Nu exista leac mai puternic decât o cainta lucratoare”, Sfântul Nil.
„Cel ce îsi vede pacatele, va vedea pacea”, Avva Isaia.
„Când noi ne aducem aminte de pacatele noastre, Dumnezeu le uita”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cine începe cu ultimele trepte ale dragostei lui Dumnezeu, acela sfârseste cu nimic. Dar cine începe cu pocainta si cu tarie se tine de ea, acela va primi si va muri în starea slavei Dumnezeiestii iubiri…”, Arhim. Sofronie.

Poruncile
„Domnul e ascuns în poruncile Sale si cei ce-L cauta pe El, Îl gasesc pe masura împlinirii lor”, Cuviosul Nil Ascetul.
„Sfântul Botez e desavârsit dar nu desavârseste pe cel ce nu împlineste poruncile … Credinta sta nu numai în a ne fi botezat în Hristos ci si în a împlini poruncile Lui”, Marcu Ascetul.

Postul
„Postul îi învata pe toti nu doar cumpatarea de la mâncare, ci si înstrainarea de iubirea de argint, de nesat si de orice rautate”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Ne-am îmbolnavit prin pacat, dar ne vindecam prin pocainta. Iar pocainta fara post este neputincioasa”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Postul este izvor de bucurie”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Cât priveste înfrânarea, ea se înfaptuieste în acest chip: pe de o parte ne folosim dupa nevoie de lucrurile cele mai simple necesare vietii, evitând orice saturare, iar, pe de alta parte, ne abtinem de la tot ceea ce nu e decât pentru placere”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Postul este mama sanatatii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Postul trupului este hrana sufletului”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca nu îti schimbi viata, la ce mai postesti? Schimbarea bucatelor nu ajuta la nimic”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sa nu pierdem rodul postului, dupa ce am rabdat truda postului!”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cel ce nu cunoaste postul, nu cunoaste crucea”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Postul este o silire a firii si o taiere împrejur a dulcetii gâtlejului, curmarea aprinderii, alungarea gândurilor rele si, eliberarea de visari, curatia rugaciunii, luminatorul sufletului, paza mintii, înmuierea învârtosarii, usa strapungerii inimii, suspinul smerit, zdrobirea vesela, încetarea multei vorbiri, începutul linistirii, strajerul ascultarii, usurarea somnului, sanatatea trupului, pricinuitorul nepatimirii, iertarea pacatelor, usa si desfatarea raiului”, Sfântul Ioan Scararul.
„Caci postul nu consta numai din a nu mânca nimic din zori si pâna seara, ci si din abtinerea de la anumite alimente”, Sfântul Ioan Damaschin.
„Postul adevarat este abtinerea de la orice lucru rau”, Sfântul Teodor Studitul.
„Esti stapân pe pântece? Fii atunci stapân si pe limba!”, Sfântul Nil Sinaitul.
„Postul ocroteste orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpatati, frumusetea fecioriei si sfinteniei, stralucirea cuminteniei, începutul vietii crestine, mama rugaciunii, izvorul smereniei. Postul te învata linistea si el precede celelalte fapte bune”, Sfântul Isaac Sirul.
„Postul ne îngreuneaza pe dinafara, dar ne curata pe dinauntru”, Sfântul Ioan al Antiohiei.
„Postul, acest doctor al sufletelor noastre, ... îl face pe fiecare sa ia aminte la sine însusi si-l învata sa-si aminteasca de pacatele si de lipsurile sale”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Postul acela este adevarat, care este prezent în toate; pe toate le curateste si pe toate le vindeca”, Sfântul Grigorie Palama.
„Postul este marea arma împotriva ispitelor, precum placerea este începutul tuturor pacatelor”, Teofilact al Bulgariei.
„Fecioria trupului apartine câtorva, dar fecioria inimii trebuie sa apartina tuturor”, Fericitul Augustin.
„Câti saraci ar putea fi hraniti datorita unei zile de post?”, Fericitul Augustin.

Preotia
„Daca cineva îl dispretuieste pe preot, imediat si Dumnezeu îl va dispretui pe el”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Preotia se savârseste aici, pe pamânt, dar ea are rang între dregatoriile ceresti. ... Însusi Hristos a întemeiat aceasta slujire. El a stabilit ca, în timp ce suntem înca în trup, sa facem serviciu îngeresc”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Eu sunt nesatios : nu vreau sa se mântuiasca doar câtiva, ci toti; caci numai unul daca se va pierde, eu ma pierd”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sa nu accepti «preotia» chiar daca te silesc la ea, caci daca nu esti vrednic vei da socoteala. Exemple: Moise, Aaron, Eli, Saul …”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dumnezeu nu hirotoneste pe toti, însa lucreaza prin toti”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Turma lui Hristos se pastoreste cu fluierasul, nu cu batul, adica cu blândete, nu cu asprime. Se pastoreste mai mult cu exemplul vietii preotului, nu numai cu predica de la amvon”, Paisie Olaru.
„Exista un om în orice parohie, un om a carui familie este lumea întreaga ; un om pe care îl chemi ca martor, ca sfatuitor sau ca sa te slujeasca în toate faptele solemne ale vietii ; un om fara de care nu se naste si nu moare nimeni ; care ia pe om de la sânul maicii sale si nu-l lasa decât în mormânt ; un om care binecuvânteaza sau sfinteste leaganul, patul conjugal si sicriul. Copiii se obisnuiesc sa-l iubeasca si sa-l respecte ; chiar necunoscutii îl numesc tata al lor. La picioarele lui, crestinii îsi fac marturisirile cele mai ascunse si varsa lacrimile cele mai tainice. El este mângâietorul tuturor neajunsurilor sufletului si trupului, care vede, rând pe rând, si pe bogat si pe sarac batând la poarta sa : bogatul ca sa depuna milostenia sa în taina, saracul pentru a o primi fara sa roseasca de rusine. Omul acesta nu tine de un rang social, ci deopotriva de toate clasele. (...) În sfârsit, un om care stie tot, care are dreptul de a spune totul si al carui cuvânt cade de sus asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeiesti si cu porunca unei credinte desavârsite”, Fr. R. de Chateaubriand.

Prietenia
„Prietenia nu subordoneaza, ci egaleaza. Ea înseamna ridicarea unuia prin celalalt la Dumnezeu”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Nu este bun mai mare decât a fi prietenul lui Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Fii prieten cu toti oamenii, dar cu gândul petrece singur!”, Sfântul Isaac Sirul.
„ Bunastarea îti aduce prieteni, nenorocirea îi încearca”, Sfântul Ambrozie.
„Am pe prietenul meu în mine si eu sunt cu el”, Toma d'Aquino.
„Nu cunoastem pe nimeni, decât prin prietenie”, Fericitul Augustin.
Reguli :
a nu prefera niciodata bunurile materiale afectiunii unui prieten
a nu prefera vointa noastra individuala vointei prietenului nostru
a avea în vedere, înainte de toate, binele pacii si al dragostei de Dumnezeu si de aproapele
a urî mânia
a cauta sa potolesti mânia pe care fratele nostru o are împotriva noastra
gândul la moarte : „este poate, pentru ultima oara când ne vedem”.

Privegherea
„Începutul fiecarei lupte cu pacatul si cu pofta este osteneala privegherii si a postului”, Sfântul Isaac Sirul.
„În sufletul ce scânteiaza de pomenirea deasa a lui Dumnezeu si de privegherea neadormita noaptea si ziua, Domnul cladeste spre întarirea acelui suflet norul ce-l umbreste ziua si lumina focului ca sa-i lumineze noaptea”, Sfântul Isaac Sirul.
„Alege-ti tie, ca lucrare plina de desfatare, privegherea neîncetata în timpul noptilor, prin care au dezbracat toti parintii pe omul cel vechi si s-au învrednicit de înnoirea mintii …”, Sfântul Isaac Sirul.
„Tine lucrarea privegherii ca sa afli mângâierea în sufletul tau”, Sfântul Isaac Sirul.
„Sa nu socotesti, omule ca în toata vietuirea monahilor este vreo lucrare mai mare ca privegherea de noapte”, Sfântul Isaac Sirul.
„Pe monahul ce staruie în privegherea unita cu discernamântul a mintii, sa nu-l privesti ca pe un purtator de trup. Caci aceasta este cu adevarat lucrare a cetei îngeresti”, Sfântul Isaac Sirul.
„Sufletul ce se osteneste în lucrarea aceasta înteleapta a privegherii, va avea ochi de heruvimi, prin aceea ca-i atintit si priveste la o vedere cereasca”, Sfântul Isaac Sirul.
„Aceste privegheri sa le faci în rugaciuni, în cântare si citire, cu curatie si fara împrastiere si cu frângere de inima”, Sfântul Isaac Sirul.

Providenta
„Dupa fire, El este în afara tuturor lucrurilor, dar prin lucrarile Sale, este în toate”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Fii totdeauna cu Dumnezeu, daca vrei ca Dumnezeu sa fie totdeauna cu tine”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„De ar fi cineva chiar si Petru sau Pavel sau Iacov sau Ioan si i-ar lipsi ajutorul dumnezeiesc, usor ar fi învins; s-ar împiedica si ar cadea”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dumnezeu, nu doar ca nu lasa sa fim ispititi peste puterile noastre, dar ne si ajuta, chiar în ispita, ne sprijina si ne întareste, daca noi facem ce se cuvine din partea noastra si nu ne lipseste bunavointa, nadejdea în El si rabdarea”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Omul trebuie sa colaboreze în mod continuu si liber cu harul dumnezeiesc”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Nici un folos nu vine din lucrarea omului, fara înrâurirea de sus”, Petru Damaschin.

Rabdarea
„Unde nu este rabdare, nu este nici iubire”, Sfântul Grigorie Dialogul.
„Patimile nu se sting decât cu cumpatarea. ... Cel cumpatat stie ca prin cumpatare vine întelepciunea si cu ajutorul ei vine smerenia”, Avva Dorotei.
„Sufletul legat de lanturile dragostei de Dumnezeu socoteste ca nimic patimirea. Caci el se desfata în dureri si înfloreste în patimirea neplacuta si când nu patimeste nimic întristator pentru Cel iubit, atunci socoteste, mai degraba, ca patimeste si fuge de tihna ca de o pedeapsa”, Simeon Metafrastul.

Raiul
„Oricine încearca sa descrie lumea cealalta prin cuvinte este, cu adevarat, un mincinos; si nu pentru ca uraste adevarul, ci prin nepotrivirea descrierii”, Sfântul Grigorie de Nyssa.
„Raiul este dragostea lui Dumnezeu … Iadul este lipsa dragostei, iar cei aflati în chinuri sunt loviti de biciul dragostei”, Sfântul Isaac Sirul.
„Daca primele semne ale fericirii viitoare ne umplu inima de atâta blândete, de atâta bucurie, ce sa mai spunem de fericirea care îi asteapta în Împaratia Cerurilor pe toti cei care plâng pe Pamânt?”, Sfântul Serafim de Sarov.
„Se intra în rai astazi, atunci când omul este sarac si rastignit”, Leon Bloy.
„Vreau sa merg în rai ca sa nu ma vada Dumnezeu în iad si sa se întristeze”
„Tare ma tem sa nu ramânem numai cu raiul acesta de aici si sa-l pierdem pe celalalt, din pricina lenevirii noastre”, Paisie Olarul.

Ratiunea
„Ratiunea porneste de la cunoastere pentru a ajunge la credinta”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Ratiunea este prima care, prin cele ce se vad, ne-a calauzit spre Dumnezeu”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Dumnezeu a dat fiecaruia minte, ca astfel, uitându-se la tot ce-l înconjoara, sa înteleaga ceea ce trebuie”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Gândul lui Hristos îl are cel ce cugeta ca El si, prin toate, Îl cugeta pe El”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Când mintea se întineaza, se pateaza împreuna cu ea si activitatea omului”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Precum ochiul este atras de frumusetea celor vazute, la fel si mintea curata este atrasa de cunoasterea celor nevazute”, Sfântul Maxim Marturisitorul.

Raul
„Fiinta e binele, nefiinta e raul”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Orice rau este o infirmitate a sufletului”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Când sufletul este rau, toate le crede rele”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nicaieri nu este atâta rau ca în erezie”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Rautatea este contra naturii asa cum boala este contra sanatatii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Raul este abaterea lucrarii puterilor sadite în fire de la scopul lor”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Raul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzista prin fire proprie”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Raul sta în necunoasterea cauzei celei bune a lucrurilor”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Si atunci ? Ne vom margini la acuzarea raului ? Aceasta ar fi doar jumatate de vindecare. ... Sa nu-l lasam pe bolnav, fara a-l conduce spre sanatate”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Raul este abaterea de la locul lor a lucrarilor sadite de Dumnezeu în fire ..., tinderea spre altceva decât spre scopul lor, în urma unei judecati gresite”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Raul este lipsa binelui, asa cum întunericul este lipsa luminii”, Sfântul Ioan Damaschin
„Raul este o boala a sufletului”, Sfântul Isaac Sirul.
„Obisnuinta la rau nu-l lasa pe om sa vada raul”, Fericitul Augustin.
„Raul este departarea de esenta si tinderea spre ceea ce nu este”, Fericitul Augustin.
„Raul e contrar binelui si ceea ce nu exista este contrar la ceea ce exista ... Raul nu exista pentru ca este neipostatic”, Origen.
„Ortodoxia respinge dualismul în toate formele sale; raul nu este co-etern cu Dumnezeu”, Kallistos Ware.
„Esenta raului ce domina în lume consta în înstrainarea reciproca si dezbinarea tuturor existentelor, în a le opune si a le exclude reciproc”, Vladimir Soloviov.

Razbunarea
„De te latra un câine, astupa-i gura cu pâine; n-arunca în el cu piatra, ca atunci mai rau te va latra”, Anton Pann.

Reculegerea
„În viata suferim pentru egoismul nostru, pentru ca dragostea noastra este dezbinata - îndreptata spre pamânt si rareori spre cer. De aceea trebuie sa ne odihnim în dragostea de Dumnezeu facând faptele Evangheliei lui Iisus. Sa ne grabim ca sa sfarâmam lanturile noastre, sa nu cautam decât pe Iisus, sa nu-L dorim decât pe El Care are cuvintele vietii”, Urmarea lui Hristos.
„Dupa cum orbul nu vede soarele, la fel cel ce n-are trezvia ca faclie aprinsa în viata nu primeste lumina si caldura harului divin si ramâne în întuneric si înghet duhovnicesc. Dupa cum vântul risipeste norii grei din fata soarelui asa trezvia împrastie samânta pacatelor si alunga norii (grei din fata) patimilor de pe cerul constiintei morale si lasa sa straluceasca în noi Soarele Hristos”, Urmarea lui Hristos.
„Reculegerea si trezvia mijloace indispensabile preotului; sunt arme în lupta împotriva diavolului”.

Religia
„Religia este reflectarea, oglindirea fiintei omenesti în sine însasi … Dumnezeu este oglinda omului”, Feuerbach.
„Niciodata un stat nu a fost întemeiat fara ca religia sa-i fi servit ca baza”, J. J. Rousseau.
„Religia este prima conditie a ordinii politice si unica temelie a statelor”, Labalaye.
„Etnografia nu cunoaste un popor fara religie” Ratzel.
„Societatea este creatoare de religie atunci când se gaseste într-o stare de efuziune spirituala”, Durkheim
„Nu exista teologie în afara de traire; trebuie sa te schimbi, sa devii un om nou”, Vladimir Lossky.
„Religia are un singur adversar : cultura”, N. A. Berdiaev.
„Religia este expresia unui mister trait”, Petre Tutea.
„Nu este de ajuns sa faci lumea religioasa. Adevarata credinta în Dumnezeu si adevarata religie consta, dimpotriva, în certitudinea tainica si totusi evidenta ca Împaratia lui Dumnezeu - obiectul ultim al oricarei dorinte, al oricarei sperante si iubiri - nu este din lumea aceasta, ci de dincolo, din acea lume care poate da sens si valoare tuturor lucrurilor de aici”, Alexander Schmemann.
„Adevarata religie este singura care-l face pe om sa iubeasca omul”, Lactantiu.
„Cautati un popor fara religie si daca-l veti gasi sa fiti siguri ca stau numai cu câteva grade deasupra animalelor”, Quo vadis.

Revelatia
„Primii filosofi au fost astronomii. Cerul îi aminteste omului de menirea sa, de faptul ca el este destinat nu numai pentru actiune ci si pentru contemplare”, Feuerbach.

Roadele rugaciunii
„Începutul a toata lucrarea de Dumnezeu iubitoare este chemarea cu credinta a numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos”, Calist.
„Dar pacea si iubirea nu numai ca fac rugaciunea bine primita, ci se si nasc si rasar din rugaciune ca niste raze gemene si cresc si se dezvolta în ea”, Calist.
„Sa-l miste pe acesta neîncetat numele lui Iisus, în minte si pe buze si întru el sa respire, sa vietuiasca, sa doarma, sa privegheze, sa se miste, sa manânce si sa bea …”, Calist.
„Precum toate bogatiile urmeaza unei împaratese care intra într-o cetate, asa toate virtutile intra împreuna cu rugaciunea care intra într-un suflet. Ceea ce este temelia pentru casa, aceea este rugaciunea pentru suflet. Trebuie sa o fixam întâi pe aceasta ca o baza si ca o radacina în suflet si apoi sa zidim cu sârguinta pe ea, cumpatarea si grija de saraci si toate legile lui Hristos”, Calist.
„Rugaciunea sârguincioasa este lumina mintii si a sufletului, lumina nestinsa si neîncetata”, Calist.
„Fara rugaciunea neîncetata nu te poti apropia de Dumnezeu”, Calist.

Robie
„Au doara nu stiti ca leii nu slujesc celor care le dau de mâncare, ci acei care îi hranesc slujesc leilor”, Diogene.

Rugaciunea
„Când tu vorbesti în ascuns cu tine însuti, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea si raspunsurile îti vin de acolo”, Sfântul Vasile Cel Mare.
„Cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecam, decât atunci când ne îndreptam în sus”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Nimic nu mi se pare mai atragator decât dialogul secret al sufletului cu el însusi si cu Dumnezeu”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Sa-ti fie pomenirea lui Dumnezeu mai neîntrerupta decât respiratia” ; „Cugeta la Dumnezeu mai neîntrerupt decât respiratia”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Tot cel ce se roaga vorbeste cu Dumnezeu. Si cine nu stie ce mare lucru este, ca om fiind, sa stai de vorba cu Dumnezeu? … Rugaciunea e o lucrare comuna a îngerilor si a oamenilor … Ea te desparte de animale, ea te uneste cu îngerii …”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Când vede diavolul sufletul îngradit în virtuti, nu îndrazneste sa se apropie temându-se de taria si de puterea pe care i-o dau rugaciunile, hranind sufletul mai bine decât hranesc mâncarurile trupul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Rugaciunile sunt nervii sufletului. Caci precum trupul e sustinut laolalta prin nervi … tot asa sufletele se armonizeaza si se sustin laolalta prin rugaciuni”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca te lipsesti de rugaciune, faci ceva ca si când ai scoate pestele din apa. Precum apa este viata aceluia, asa si tie rugaciunea. Precum acela traieste prin apa, asa si noi putem sa ne înaltam la ceruri si sa ajungem aproape de Dumnezeu, prin rugaciune”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Rugaciunea si cererea fac pe oameni biserici ale lui Dumnezeu; si precum aurul si pietrele scumpe si marmura fac casele împaratilor asa rugaciunea face pe oameni biserici ale lui Hristos. Ce lauda mai mare s-ar putea aduce rugaciunii, decât ca zideste biserici lui Dumnezeu? Si Acela pe care nu-L încap cerurile, intra în sufletul viu prin rugaciune”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Rugaciunea ta ramâne neauzita, când o acopera strigatul celui napastuit de tine”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„A-I multumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-I multumi însa când este furtuna, atunci se arata adevarata recunostinta”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sa multumim în toate si pentru toate!”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Omul care-I multumeste lui Dumnezeu pentru relele ce trec peste el, nu simte acele rele”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Rugaciunea este o iarba de vindecare si de folos, dar, daca nu stim unde se cade s-o punem, nu vindeca boala noastra”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Unde se termina rugaciunea, începe pacatul”, Sfântul Efrem Sirul.
„Rugaciunea este dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu, iar dupa lucrare, rugaciunea este putere sustinatoare a lumii, împacare cu Dumnezeu, maica lacrimilor … Rugaciunea este judecatoare celui ce se roaga, judecatoare si scaunul de judecata a lui Hristos înainte de scaunul judecatii viitoare”, Sfântul Ioan Scararul.
„Rugaciunea nu e nimic altceva decât înstrainarea de lumea vazuta si nevazuta”, Sfântul Ioan Scararul.
„Noaptea da timpul cel mai lung luarii aminte (rugaciunii inimii), iar cel mai scurt cântarii”, Sfântul Ioan Scararul.
„Rugaciunea este, dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, rugaciunea este puterea sustinatoare a lumii, împacarea cu Dumnezeu”, Sfântul Ioan Scararul.
„Linistea este neîntrerupta închinare lui Dumnezeu si statornicie în fata Lui”, Sfântul Ioan Scararul.
„Citirea Sfintei Scripturi întareste mintea si mai ales adapa rugaciunea, fiind lumina mintii care are aceasta citire drept calauza pe cararea cea dreapta si semanatoare de continut în contemplarea rugaciunii … facând mintea sa dobândeasca subtirime si întelepciune”, Sfântul Isaac Sirul.
„De aceea sta scris ca sufletul este ajutat de citire când sta la rugaciune si iarasi rugaciunea aduce lumina în citire”, Sfântul Isaac Sirul.
„Fa-te partas cu cei întristati la inima în durerea rugaciunii si în strângerea inimii tale si se va deschide înaintea cererilor tale izvor de mila”, Sfântul Isaac Sirul.
„Inima cea mai milostiva este aceea care arde pentru toata faptura, pentru oameni, pentru pasari, pentru demoni si pentru toata zidirea”, Sfântul Isaac Sirul.
„Nici fecioare, nici femei maritate, nici monah, nici mirean, ci o hotarâre dreapta cauta Dumnezeu. Si, primind-o ca pe însasi fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreuna cu el, pentru a îndrepta viata tuturor celor ce vor sa se mântuiasca”, Sfântul Macarie.
„Rugaciunea este singura ce ne poate înalta la cunoasterea lui Dumnezeu”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Rugaciune savârseste acela care aduce tot gândul lui cel dintâi lui Dumnezeu”, Sfântul Nil.
„De vrei sa te rogi, leapada-te de toate ca sa mostenesti totul” ; „Rugaciunea este urcusul mintii la Dumnezeu” ; „Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu” ; „Precum pâinea este hrana trupului si virtutea sufletului, asa rugaciunea duhovniceasca hrana mintii”, Sfântul Nil.
„Daca, rugându-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de orice veselie, ai ajuns la adevarata rugaciune”, Sfântul Nil.
„Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui Dumnezeu”, Sfântul Nil.
„Nu se poate ca Dumnezeu sa nu asculte rugile omului, daca omul asculta poruncile Domnului”, Avva Isaia.
„Ceea ce este respiratia pentru viata trupeasca, aceea este si rugaciunea pentru viata sufleteasca”, Isihie Sinaitul.
„Rugaciunea este bucurie sfânta, ce atrage spre sine mintea ... revarsând bucuria duhovniceasca si în trup”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Rugaciunea este prezenta lui Dumnezeu în toti si în toate”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Rugaciunea este lucrarea credintei, aratarea celor nadajduite, iubirea realizata, miscarea îngereasca, puterea celor fara trupuri, descoperirea inimii, nadejdea mântuirii, semnul sfintirii, devenirea sfinteniei, cunoasterea lui Dumnezeu, unirea Duhului Sfânt, bucuria lui Iisus, veselia sufletului, mila lui Dumnezeu, semnul împacarii, pecetea lui Hristos, steaua de dimineata a inimilor, descoperirea lui Dumnezeu, izvorul tacerii, pecetea lacasului îngeresc”, Sfântul Grigorie Sinaitul.
„Fiule daca Dumnezeu te va învrednicii, fie noaptea, fie ziua sa te rogi cu mintea în chip curat si neîmprastiat, sa nu tii la vreo regula a ta, ci tinde cu toata puterea ta sa ramâi alipit de Dumnezeu si El va lumina inima ta cu privire la lucrarea duhovniceasca”, Sfântul Filimon.
„… Pleaca-ti genunchiul de câte ori poti si roaga-te, sezând asa; îngreunându-te de rugaciune, treci la citire, precum s-a zis; pe urma iarasi revino la rugaciune. Si îngreunându-te iarasi de ea, ridica-te la putina cântare si apoi revino din nou la rugaciune. Si iarasi îngreunându-te, întoarce-te la îndeletnicirea mai înainte pomenita, cu masura si apoi iarasi daruieste-te rugaciunii. Foloseste-te putin si de un lucru de mâna pentru alungarea plictisului, cum ai auzit de la Sfintii Parinti. Dar pururea în toata lucrarea ta cea dupa Dumnezeu, de dimineata pâna dimineata, sa stea la locul de frunte rugaciunea”, Calist Angelicude.
„Înainte de a-ti ridica mâinile catre cer, trebuie sa-ti ridici sufletul si, înainte de a-ti ridica ochii, ridica-ti gândul la Dumnezeu”, Origen.
„Sufletul omului este un altar”, Origen.
„Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu”, Evagrie.
„Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga”, Evagrie.
„Daca esti teolog, roaga-te cu adevarat si daca te rogi cu adevarat esti teolog”, Evagrie.
„Precum cel mai de pret dintre toate simturile este vederea, asa cea mai dumnezeiasca dintre toate virtutile este rugaciunea”, Evagrie.
„Când stând la rugaciune te vei ridica mai presus de orice bucurie, atunci cu adevarat ai gasit rugaciunea”, Evagrie.
„Rugaciunea constituie o înaltare a intelectului catre Dumnezeu; ea este o conversatie a intelectului cu Domnul”, Evagrie.
„Rugaciunea este începutul cunostintei nemateriale si simple”, Evagrie.
„Rugaciunea este alungarea întristarii si a descurajarii, ... rodul bucuriei si al multumirii”, Evagrie.
„Rugându-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu, în tine, nici sa nu îngadui mintii tale sa se modeleze dupa vreo forma, ci apropie-te în chip material ce Cel nematerial si vei întelege”, Evagrie.
„Cel care se roaga este cu adevarat teolog”, Evagrie.
„Daca fapta nu consuna cu rugaciunea, degeaba te ostenesti”, Avva Moise.
„Ascultare pentru ascultare. Daca Îl asculti pe Dumnezeu si Dumnezeu te asculta pe tine”, Avva Mios.
„Rabdarea e casa rugaciunii, caci e tinuta în ea. Iar smerenia e materia ei caci se hraneste din ea”, Ilie Ecdicul.
„Rugaciunea e cheia Împaratiei Cerurilor”, Ilie Ecdicul.
„Sa te rogi e lucru mai bun decât toate”, Sfântul Siluan Athonitul.
„A te ruga pentru oameni înseamna a-ti varsa sângele”, Sfântul Siluan Athonitul.
„Lucrul cel mai important în rugaciune este de a sta în fata lui Dumnezeu cu mintea coborâta în inima”, Sfântul Teofan Zavorâtul.
„Este necesar sa ne rugam cu evlavie, fiindca noi singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea sa învingem ispitele. ... Rugaciunea este lucrul cel mai simplu si, în acelasi timp, cel mai dificil”, Sfântul Ioan de Kronstadt.
„Ce sa faca Dumnezeu cu multumirile noastre, când cu faptele Îi aratam doar nemultumire?”, Sfântul Ioan de Kronstadt.
„Rugaciunea este o stare de permanenta recunostinta”, Sfântul Ioan de Kronstadt.
„Cel ce se sileste sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru toate cele primite de la aproapele sau, acela se sileste si sa iubeasca”, Teofilact.
„Doamne, fa din mine o unealta a Pacii Tale!”, Francisc din Assisi.
„Rugaciunea este liman pentru cei învaluiti de vifor, ancora pentru cei asupriti de valuri, toiag pentru cei osteniti, comoara pentru cei saraci, adapost pentru cei bogati, ajutor contra bolilor pentru cei slabi si apararea sanatatii pentru cei tari”, Fer. Augustin.
„Dumnezeu vrea sa-ti daruiasca mai multe bunatati decât ceri tu”, Fericitul Augustin.
„Tu erai înlauntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea”, Fericitul Augustin.
„Rugaciunea este unitatea de masura a dragostei”, Fericitul Augustin.
„Daca te vei ruga pentru toti, toti se vor ruga pentru tine”, Fericitul Augustin.
„Vrei un templu în care sa te rogi? Intra în inima ta si roaga-te acolo!”, Fericitul Augustin.
„Rugaciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurarii lui Dumnezeu”, Toma d'Aquino.
„Rugaciunea mentala nu este - dupa parerea mea - decât o relatie de prietenie, în cadrul careia te afli adesea fata în fata cu Dumnezeu, de Care stii ca esti iubi”, Tereza de Avila.
„Numai Dumnezeu, cu nesfârsirea Lui, poate tine sufletul absorbit în contemplarea Lui, adica în liniste, fara trecerea necesara de la un lucru marginit la altul”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Rugaciunea îl elibereaza pe om, îl degaja de natura exterioara si de sine însusi. În acest fel, ea tine sufletul deschis catre Dumnezeu ca Persoana. Cel ce nu se roaga ramâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare si al înclinatiilor patimilor sale, care îl domina pe om mai mult decât o face natura. Rugaciunea asigura libertatea”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Rugaciunea face pe om biserica lui Dumnezeu dar si preot al Lui. Caci si Hristos Însusi se afla în sufletul care se roaga împreuna cu Duhul Sfânt … Pentru ca biserica nu e numai locul unde se roaga omul ci si locul unde se afla Hristos”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?”, Arhim. Arsenie Papacioc.
„Folosul rugaciunii sta în împlinirea scopului ei, adica iertarea pacatelor si mântuirea sufletului, indiferent daca o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima”, Paisie Olaru.
„Aceasta este rugaciunea adevarata : a tacea si a asculta vocea fara cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta sa lucrezi de unul singur, a patrunde în lucrarea lui Dumnezeu”, Kallistos Ware.
„Rugaciunea este mijlocul prin care se revarsa în sufletul nostru lumina”, Vladimir Lossky.
„Nu este de ajuns sa posedam arta rugaciunii; trebuie sa devenim rugaciune, rugaciune întrupata. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugaciune, caci fiecare act, fiecare gest, chiar si un surâs, trebuie sa devina un imn de adorare, o ofranda, o rugaciune. Trebuie sa oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem”, Paul Evdokimov.
„Unindu-se moral în rugaciunea adevarata cu Dumnezeu, omul nu se uneste cu El doar pe sine însusi, ci îi uneste cu El si pe ceilalti; el devine un inel de legatura între Dumnezeu si creatie, între lumea divina si cea naturala. Predându-se liber lui Dumnezeu, vointa omeneasca nu este mistuita de El, ci este asociata ei si devine o forta noua, divino-umana, în stare sa faca lucrarea lui Dumnezeu în lumea oamenilor. Prin aceasta, rugaciunea adevarata, ca o legatura moral-harica cu Dumnezeu, se deosebeste de toate celelalte relatii umane cu Divinitatea”, Vladimir Soloviov.
„Daca câtiva oameni se roaga, daca intra în starea de rugaciune «pura» si în mod aparent nefolositoare, ei transforma universul prin simpla lor prezenta, prin însasi existenta lor”, Olivier Clement.
„I se poate oferi lui Dumnezeu chiar si oboseala care ne împiedica sa ne rugam, chiar si neputinta de a ne ruga”, Olivier Clement.
„Rugaciunea nu are temei în adevar când Dumnezeu aude ceea ce e rugat sa îndeplineasca, ea are temei când cel care se roaga nu înceteaza de a se ruga pâna ce ajunge a fi el însusi cel care aude ce vrea Dumnezeu”, Kierkegaard.
„Toata viata m-am ocupat de bolile mintale si am ajuns la convingerea ca rugaciunea simpla, regulata este cel mai bun mijloc de profilaxie în contra bolilor mintale de orice fel”, Dr. Hyslop.
„Numai când doreste imposibilul omul se întoarce spre Dumnezeu. Pentru a obtine ceea ce este posibil el se adreseaza semenilor sai”, Lev Sestov.
„Frate sa multumim Domnului care îngaduie monahilor de la Athos sa asume prin veghea lor tot somnul lumii”, A. Scrima.
„Rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om”, Petre Tutea.
„Trebuie sa cerem de la Dumnezeu ceea ce este de folos sufletului, nu ceea ce ne este de folos noua”.
„… Poate sa para tot atât de stupid sa stropesti lemnul uscat în desert, ca si repetarea neîncetata, împotriva tuturor gândurilor, a unei formule de rugaciune. Aceasta rugaciune este apa care uda inima de piatra, ce va deveni într-o zi inima din carne prin rabdarea si prin stradania omului si prin mila lui Dumnezeu”.
„lumea are nevoie de oameni care sunt ei însisi rugaciune”.
„Biblia nu contine un tratat asupra lui Dumnezeu ci ea ne invita sa-L ascultam vorbind si sa-I raspundem”.
„Puterea unei rugaciuni nu sta în cuvinte ci în dispozitia mintii si a inimii”
„Deschide-te Dlui si El se va deschide Tie”.
„ Rugaciunea nu este «cât», rugaciunea este «cum»”.
„Devenim ceea ce contemplam”.
„Fratilor, îndeletniciti-va cu rugaciunea launtrica, si cautând mila lui Dumnezeu strigati cu o inima înfrânta de dimineata pâna seara, si, daca se poate, chiar toata noaptea, spunând neîncetat: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne”.

Rugaciunea lui Iisus
„Monahul trebuie sa spuna neîncetat, fie ca manânca, fie ca merge pe drum, fie ca face altceva: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma … Nu despartiti inima voastra de Dumnezeu si staruiti si paziti-o pe ea totdeauna cu pomenirea Dlui nostru Iisus Hristos …”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sa se lipeasca pomenirea lui Iisus de suflarea ta si atunci vei cunoaste folosul linistii”, Sfântul Ioan Scararul.
„Biciuieste pe vrajmas cu numele lui Iisus. Caci nu este arma mai tare în cer si pe pamânt”, Sfântul Ioan Scararul.
„Începutul rugaciunii consta în alungarea gândurilor de momeala înca de la începuturile lor printr-un singur gând; mijlocul ei în a fi cugetarea numai în cele de spuse; iar sfârsitul ei, rapirea mintii la Domnul”, Sfântul Ioan Scararul.
„De voiesti sa acoperi rusine gândurile si sa te linistesti cu bucurie si sa pastrezi cu usurinta trezvia în inima, rugaciunea lui Iisus sa se lipeasca de rasuflarea ta si vei vedea cum se împlineste aceasta în putine zile”, Sfântul Isihie.
„Precum din zeci de mii de oameni, abia se afla unul care a împlinit putin poruncile si cele legiuite si a ajuns la curatia sufletului, asa abia unul dintr-o mie s-a învrednicit sa ajunga cu multa pazire de sine la rugaciunea curata si sa sparga acest hotar si sa intre la aceasta taina. Pentru ca cei multi nu s-au învrednicit nicidecum de rugaciunea curata, ci numai putini. Dar la tina aceea de dupa ea si de dincolo de ea, abia ajunge unul din generatie în generatie, prin harul lui Hristos”, Sfântul Isaac Sirul.
„Sezând într-o chilie linistita si într-un colt retras, ia aminte sa faci ceea ce-ti spun: închide usa si ridica-ti mintea de la tot ce e desert sau vremelnic. Apoi întoarce-ti partea de jos a obrazului tau, sau barba ta spre pieptul tau, ca sa iei aminte, cu mintea ta si cu ochii tai sensibili la tine însuti. Si tine putin si respiratia ta, ca sa tii si mintea si sa afli locul unde este inima ta si acolo sa fie în întregime si mintea ta …”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Staruie înlauntrul mintii si nu vei obosi în ispite, dar daca pleci de acolo, rabda cele ce-ti vin asupra”, Isihie.

Saracia
„Sarac este cel care s-a lepadat de toate avutiile si nu mai are nimic pe pamânt afara de trup; iar de acesta nu-l mai leaga nici o afectiune, ci toata grija de sine a încredintat-o lui Dumnezeu si crestinilor evlaviosi”, Sfântul Maxim Marturisitorul.

Secularizare
„Poate ca notiunea de societate secularizata nu indica o societate total necredincioasa, ci o societate în care majoritatea membrilor ei nu mai practica rugaciunea decât foarte rar, în momente exceptionale”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.

Setea
„Setea si privegherea au dobândit inima; iar din inima zdrobita au tâsnit lacrimile”, Sfântul Ioan Scararul.
„Înseteaza pentru Dumnezeu ca sa te umpli de dragostea Lui”, Sfântul Isaac Sirul.

Sfatuirea
„Înainte de toate, fa toate cu sfatul si cu întrebarea Parintelui tau duhovnicesc în Domnul. Caci astfel, cu harul lui Hristos îti vor parea usor de purtat si ca pe un drum neted si cele grele si potrivnice”, Sfântul Isaac Sirul.
„Este o lucrare a harului necunoscuta pruncului si este alta, a rautatii, care se aseamana adevarului. Dar bine este sa nu primeasca acestea, de teama înselaciunii; dar nici sa le anatematizeze gândindu-se cu teama ca ar putea fi adevarate; ci totdeauna sa alerge la Dumnezeu cu nadejde, caci El cunoaste folosul amândorura. Dar sa fie întrebat cel ce are har si puterea de la Dumnezeu sa învete si sa deosebeasca”, Sfântul Marcu.

Sfintenia
„Sfânt se numeste omul curatit de patimi si de pacate”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Respectarea vointei lui Dumnezeu este un act de sfintenie. Noi ne supunem vointei lui Dumnezeu, nu Dumnezeu vointei noastre”, Avva Ioan Colov.
„Îi cinstim pe sfinti, imitându-i”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Unde este sfintenie, acolo este si curaj”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Admiram pe sfinti, nu atât pentru întelepciunea si iubirea lor pentru Dumnezeu în necazuri, ci, mai mult, pentru ca ei ramân la fel de râvnitori si dupa ce furtuna a trecut, lasând loc linistii. ... Nu e nici o minune cainta omului la necaz, tinut în frâu prin frica, ci, dupa ce a trecut încercarea, acesta sa continue în a-si arata întelepciunea sufletului”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sfintenia vine din dragoste. Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Apropie-te de cei drepti si, prin ei, te vei apropia de Dumnezeu”, Sfântul Isaac Sirul.
„Desavârsirea omului este de a se socoti pe sine nedesavârsit”, Fericitul Augustin.
„Pacatosul se ascunde de Dumnezeu, sfântul se ascunde în Dumnezeu”, Fericitul Augustin.
„Sfintii au strabatut calea cea mai lunga pe care o poate strabate o fiinta umana : calea ce duce de la iad la rai. Sau chiar o cale si mai lunga : calea de la diavol la Dumnezeu. ... Sfintii s-au întrupat în Hristos si s-au hristificat, încât au izbutit sa înfaptuiasca ceea ce Dumnezeu a lasat ca tel existentei omenesti : ei au devenit «dumnezei dupa har» si «hristosi dupa har», asa cum ne-a vestit într-un mod atât de expresiv Sfântul Simeon Noul Teolog”, Justin Popovici.
„Valoarea persoanei nu este frumusetea, ci sfintenia”, A. Mateina.

Singuratatea
„Ferice de cel ce traieste în sihastrie si care, departe de oamenii legati de pamântul pe care-l calca în picioarele lor, îsi înalta sufletul catre Dumnezeu”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Iubeste lucrarea linistii mai mult decât saturarea celor flamânzi în lume si decât întoarcerea multor neamuri la Dumnezeu. Caci mai bine îti este sa te dezlegi de legatura pacatului decât sa eliberezi robi din robie. Mi bine îti este sa te împaci cu sufletul tau prin unirea într-un gând a treimii din tine, adica a trupului, a sufletului si a duhului, decât sa împaci prin învatatura ta pe cei tulburati … Mai bine îti este sa fi zabavnic la limba decât sa fi cunoscator si iscusit în a revarsa cu ascutimea mintii învatatura ca pe un râu. Mai de folos îti este sa te îngrijesti sa învii din patimi sufletul tau cazut, prin miscarea gândurilor tale în cele dumnezeiesti, decât sa învii pe cei morti”, Sfântul Isaac Sirul.
„Cel ce-si simte pacatele lui e mai bun decât cel ce scoala mortii prin rugaciunea lui, când locuieste în mijlocul multora. Cel ce suspina un ceas pentru sufletul sau e mai bun decât cel ce foloseste lumii întregi prin gândirea lui … Cel ce urmeaza lui Hristos în tânguirea de unul singur e mai bun decât cel ce se lauda pe sine în adunari”, , Sfântul Isaac Sirul.
„Omul care respinge societatea este sau animal, sau înger”, Fericitul Augustin.
„Neîncetat sa crezi în Dumnezeu si pe tine daruieste-I-te cu totul. Sa nu doresti sa fii singur, în puterea ta …”, Fericitul Augustin.

Slujirea
„Traind din «mila» credinciosilor vom împartasi soarta lor”, Sfântul Ioan Casian.

Smerenia
„Smerenia este sa socotesti pe toti oamenii mai presus decât tine”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Mândria e «un urcus în jos», - smerenia e «o pogorâre spre înaltimi»”, Sfântul Grigorie de Nissa.
„Acesta este cel ce se cunoaste pe sine mai bine, care nu se socoteste pe sine nimic. Caci nimic nu-i atât de placut lui Dumnezeu ca a se socoti cineva pe sine cu cei din urma”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cine se umfla pe sine nu se vede nici pe sine nici pe Dumnezeu”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Smerenia covârseste pacatele noastre si ne ridica, iar mândria ne apasa sufletele spre pamânt si ne coboara”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca vrei sa te folosesti de întâietate, cedeaz-o mereu altora!”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Smerenia nu înseamna ca un pacatos sa se socoteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci smerenie este când cel care stie ca a facut multe si mari fapte bune, sa se considere pacatos si nemerituos”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca vrei sa ai slava, dispretuieste slava”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Umilinta sta în a te socoti ca nimic si cel din urma om, oricât de mari si numeroase ar fi meritele tale”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Atunci esti smerit, când, desi ai pricina sa te lauzi, totusi te micsorezi pe tine însuti, te smeresti, te umilesti”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Temelia filosofiei noastre este smerenia”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Tainele se descopera celor smeriti la cuget”, Sfântul Isaac.
„Unde odrasleste smerenia acolo izvoraste slava lui Dumnezeu”, Sfântul Isaac.
„Parerea de sine premerge certarii”, Sfântul Isaac.
„Pâna când nu se smereste. Omul nu primeste rasplata faptelor sale. Rasplata nu se da prin fapte, ci prin smerenie”, Sfântul Isaac.
„Omul care a ajuns sa-si cunoasca masura neputintei lui a ajuns la desavârsirea smereniei”, Sfântul Isaac Sirul.
„Sufletul iubitor de Dumnezeu are obiceiul, chiar daca ar face toate faptele bune, sa nu-si puna nimic pe seama sa, ci pe toate în seama Lui”, Sfântul Macarie.
„Acolo unde nu este smerenie, nu este nici Dumnezeu”, Sfântul Macarie.
„Daca voiesti sa te mântuiesti cu adevarat asculta cu fapta. Ridica picioarele tale de la pamânt si înalta mintea ta la cer. Si acolo sa fie cugetarea ta noaptea si ziua. Si dispretuieste-te cu toata puterea pe care o ai. Sileste-te sa te socotesti pe tine mai prejos de orice om. Aceasta este calea cea adevarata si alta cale nu este celui ce voieste sa se mântuiasca în Hristos”, Sfântul Varsanufie.
„De voiesti sa te mântuiesti, tine sa nu fii bagat în seama si alearga spre ce-ti sta în fata”, Sfântul Varsanufie.
„Smerenia face pe om locuinta lui Dumnezeu”, Sfântul Varsanufie.
„Smereste-te cu adevarat nu numai înaintea lui Dumnezeu, ci si a oamenilor”, Sfântul Varsanufie.
„Sfintii, cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se vad pe ei mai pacatosi”, Avva Dorotei.
„Cine n-are smerenie, n-a împlinit nici o porunca”, Avva Teodor.
„N-am postit, n-am privegheat, nu m-am culcat pe jos, dar m-am smerit si aceasta m-a mântuit în scurta vreme, urmarind aceasta înainte de orice altceva: sa nu fiu luat în seama”, Sfântul Ioan Scararul.
„Uitarea greselilor e lucrul mândriei, dar aducerea - aminte a lor e calauza spre smerenie”, Sfântul Ioan Scararul.
„Leaga de înfrânare smerenia, fara de care cea dintâi se va afla nefolositoare”, Sfântul Ioan Scararul.
„Smerenia aduce chiar fara fapte iertarea multor greseli, dar faptele fara smerenie sunt dimpotriva, nefolositoare”. „Pe cât e de trebuinta sarea pentru bucate, pe atâta smerenia pentru orice virtute. Si ea poate sa zdrobeasca taria multor pacate”, Sfântul Macarie.
„Smerenia nu se dobândeste prin încovoierea grumazului, prin râncezeala coamei sau prin haina neîngrijita, aspra si soioasa, în care multi socotesc ca sta toata virtutea; ea vine din inima zdrobita si salasluieste în duhul smereniei”, Nichita Stithatul.
„Sufletul «sarac cu duhul» este acela care îsi cunoaste ranile, care percepe întunericul patimilor care îl înconjoara si cauta totdeauna izbavire de la Domnul”, Nichita Stithatul.
„Fara smerenie, adevarul e orb”, Ilie Edictul.
„Trebuie sa tii capul plecat, pentru ca, în felul acesta, în suflet coboara smerenia si evlavia. Astfel învatam sa-i respectam pe ceilalti, sa-i cinstim, sa-i iubim, ca mai buni decât noi, ca pe prietenii nostri, ca pe icoane ale lui Dumnezeu”, Avva Pamvo.
„Adevarata smerenie contine toate celelalte virtuti”, Dicton patristic.
„Evlavia dinafara fara cea dinauntru este ca teaca fara sabie”, Sfântul Tihon.
„Umilinta în blanuri scumpe este mai buna decât mândria într-o haina calugareasca”, Bernard de Clairvaux.
„Dumnezeu nu ne-a spus : «Învatati de la Mine cum au fost facute cerul si pamântul, cum au fost create toate cele vazute si nevazute, cum se fac minuni si se înviaza mortii!»; dar ne-a spus : «Învatati de la Mine, caci sunt blând si smerit cu inima!» O smerenie profunda este mai temeinica decât o înaltare trufasa”, Fericitul Augustin.
„Umilinta este adevarata piatra de încercare a celui maret”, Francisc de Sales.

Spovedania
„Nu-ti descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot sa-ti vindece sufletul”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Pacatul este o rana care, ascunsa de ochiul medicului, devine incurabila”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Intra în Biserica si te caieste; aici nu se trage la judecata, ci se da iertarea pacatelor”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cainta ... ne deschide cerul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Pacatul marturisit devine mai mic, cel nemarturisit devine mai mare”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Ranile descoperite nu se vor face mai rele, ci se vor tamadui”, Sfântul Ioan Scararul.
„Înainte de toate sa ne marturisim bunului si singurului nostru Judecator, iar daca El porunceste, sa ne marturisim si tuturor. Caci ranile descoperite nu se vor mari, ci se vor tamadui”, Sfântul Ioan Scararul.
„Nu este alt pacat neiertat decât cel pentru care nu se face pocainta”, Sfântul Isaac Sirul.
„Marturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune”, Fericitul Augustin.

Suferinta
„Lumea se recreeaza printr-o continua suferinta …”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Doar cel ce-mi împartaseste suferinta ma poate ajuta”.

Sufletul
„Sufletul curat, daca va privi în el însusi, Îl va vedea, ca într-o oglinda, pe Dumnezeu”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Dupa cum vei sluji sufletul pâna ce esti în trup, asa si el te va sluji pe tine dupa ce vei iesi din trup”, Sfântul Antonie cel Mare.
„Numai Dumnezeu poate vindeca sufletele noastre”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca ajungem lânga Dumnezeu, suntem în cer. Sa ne facem sufletul cer!”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Sufletul traieste vesnic si nu poate muri, caci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, ... iar la Judecata de Apoi, sufletul iarasi se va uni cu trupul”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Când veti curata sufletele voastre, atunci vor straluci si se vor împartasi de prezenta lui Dumnezeu si de dumnezeiasca si cereasca Sa stralucire. Atunci, sufletele vor fi ca niste oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiasca si vor putea primi si ele stralucire”, Dionisie Areopagitul.
„Fii împacat cu sufletul tau si, atunci, cerul si pamântul se vor împaca cu tine”, Sfântul Isaac Sirul.
„Scara ce duce în Împaratie este ascunsa în sufletul tau”, Sfântul Isaac Sirul.
„Dumnezeu este mostenirea sufletului, iar sufletul este mostenirea lui Dumnezeu”, Sfântul Macarie.
„Sufletul e ca un izvor : din izvor, cu cât se ia apa mai multa, cu atât da la iveala apa mai curata. Sfântul numeste sufletul constiinta”, Cuviosul Agaton.
„În orice suflet se regaseste sensul spiritual si imaginea lui Dumnezeu”, Origen.
„Vreti sa aflati valoarea sufletului ? Ascultati în ce a constat rascumpararea lui : sângele si moartea unicului Dumnezeu”, Fericitul Augustin.
„Sufletul tau trebuie sa devina frumos si divin, daca vrei sa contempli pe Dumnezeu si frumusetea”, Plotin.
„În sufletul uman este o transformare minunata pe care Dumnezeu Însusi o lucreaza”, Harent.

Stiinta
„Nici într-un caz nu trebuie sa nesocotim stiinta, pentru ca asa li se pare unora; cei ce sustin asa ceva trebuie socotiti prosti si ignoranti, pentru ca ar vrea ca toti sa fie ca dânsii, ar vrea ca ignoranta lor personala sa se ascunda în dosul ignorantei generale, sa scape cu alte cuvinte, de imputarea ignorantei lor”, Sfântul Grigorie Teologul.
„Cunoasterea fara dragoste este vatamatoare”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nimic nu veti sti vreodata precum ar trebui sa stiti”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Daca nu pricepi ceea ce e sub tine, cum vei pricepe ceea ce e deasupra ta?”, Sfântul Tihon.
„Daca vom sti totul, dar nu vom sti cum sa ne mântuim sufletul, nu ne va folosi la nimic; vom ramâne nefericiti”, Fericitul Augustin.
„Stiinta trebuie sa vada dincolo de ea pe Dumnezeu, între stiinta si credinta nefiind o contrazicere. Stiinta reclama existenta unuia care i-a dat legi pe care le studiaza stiinta - si care ne conving cel mai mult ca exista un Dumnezeu care a dat toate rânduielile ce sunt în lume. Trebuie sa mergem de aceea întotdeauna la studierea stiintifica a lucrurilor cu credinta în Dumnezeu, pentru ca, pe lânga ceea ce ne da stiinta pentru viata aceasta, sa avem ti asigurarea vietii viitoare si a înaintarii noastre vesnice, desavârsite”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Aspectul formativ trebuie sa domine asupra celui informativ”.,
„Astazi, nici teologia, nici filozofia nu mai schimba fata lumii, ci stiinta”.

Tainele Sfinte
„…fara a ne fi botezat cu apa si cu Duh Sfânt nu putem intra în viata, iar fara a mânca Trupul Fiului Omului si a bea Sângele Lui nu putem avea viata întru noi”, Nicolae Cabasila.
„Prin mijlocirea acestor Sfinte Taine, Hristos vine la noi, îsi face salas în sufletul nostru, se face una cu el si-l trezeste la o viata noua. Odata ajuns în sufletul nostru, Hristos sugruma pacatul din noi, ne da din însasi viata Sa si din propria Sa desavârsire, ne face partasi la biruinta Sa - o! Cât e de nespusa bunatatea Lui!- dupa ce am iesit din baia Botezului ne pune pe frunte cununa de lauri, iar la ospatul Sfintei Împartasanii ne mai declara si biruitori împreuna cu El”, Nicolae Cabasila.
„Cu ajutorul Sfintelor Taine ne nastem la viata duhovniceasca, cu ajutorul lor crestem în ea si ajungem sa ne unim în chip stralucit cu Însusi Mântuitorul nostru”, Nicolae Cabasila.
„Botezul este acela care ne da însasi si trairea noastra întru Hristos … ungerea cu Sfântul Mir desavârseste pe noul nascut la viata Duhului întarindu-i puterile de care are lipsa aici pe pamânt, iar Dumnezeiasca Împartasanie sustine aceasta viata, pastrând-o într-o stare înfloritoare”, Nicolae Cabasila.
„Prin Sfintele Taine oamenii ajung dumnezei si fii ai lui Dumnezeu, iar firea noastra omeneasca se învredniceste de cinstea care numai Domnului i se cuvine” Nicolae Cabasila.
„Cunoasterea noastra de Dumnezeu o dobândim prin legatura nemijlocita cu El din clipa când raza dumnezeiasca a atins sufleul nostru”, Nicolae Cabasila.
„Împartasania: este lumina pentru cei care acum au de gând sa se spele de pacate, putere care înpinteneste pe cei ce vreau sa lupte contra duhului rau si a patimilor”, Nicolae Cabasila.
„Iata asadar, ce bogata comoara de bunatati ne aduce aceasta Taina: iertarea pacatelor, stergerea rusinii celei faradelege, reînnoirea frumusetii noastre sufletesti, legarea de Hristos cu legaturi mai strânse decât fata de parintii trupesti, într-un cuvânt ca nici o alta Taina, îl umple pe crestinul adevarat de toata desavârsirea”, Nicolae Cabasila.
„De aceea si cred ca Mântuitorul spune ca fericirea dreptilor este o cina la care El Însusi slujeste”, Nicolae Cabasila.
„Pentru cei care au încetat de a mai duce viata trupeasca, Hristos nu mai este nici Pâine, nici Pasti, ci însusi izvorul vietii (stârvul - Matei 24, 28)”, Nicolae Cabasila.
„Cine a plecat din aceasta viata fara sa se fi împartasit deloc din darurile acestea, acela nu va avea parte de viata - de aceea împaratia cerurilor înauntrul vostru este, Luca 17, 21”, Nicolae Cabasila.
„Putem pastra viata în Hristos: potrivindu-ne cu voia lui Dumnezeu si ascultând de poruncile Lui; Si acum, dupa înviere, Domnul are trupul plin de rani si de urmele cuielor … socotind acestea toate ca o podoaba …”, Nicolae Cabasila.

Tacerea
„Cel ce-si înfrâneaza limba de la bârfire, pazeste inima lui de patimi, si cel ce curateste inima lui de patimi, vede în tot omul pe Domnul”, Sfântul Isaac Sirul.
„Când vei pune toate faptele vietuirii tale pe un taler si tacerea pe celalalt, vei afla ca ea cântareste mai greu”, Sfântul Isaac Sirul.
„Mai presus de toate iubeste tacerea, ca ea te apropie de rod. Caci limba n-are putere sa ne apropie de el. … Mai întâi sa ne silim sa tacem; apoi din tacere se naste în noi ceva care ne conduce spre tacere. … Tacerea este taina veacului viitor. Iar cuvintele sunt uneltele lumii acesteia”, Sfântul Isaac Sirul.
„Vorbirea este instrumentul acestei lumi prezente. Linistea este misterul lumii ce va veni”, Sfântul Isaac Sirul.
„Tacerea va fi vorbirea veacului ce va sa vina”, Sfântul Isaac Sirul.
„Nu judeca pe nimeni si învata sa taci”, Macarie.
„A sti sa taci este o virtute mai mare decât a sti sa vorbesti”, Sfântul Ambrozie.

Timpul
„Celor ce iubesc cu adevarat, viata întreaga li se pare o zi”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Exista trei timpuri : prezentul trecutului, prezentul prezentului si prezentul viitorului”, Fericitul Augustin.
„Fara Tine, Doamne, nu sunt nimic în aceasta lume. Prin urmare, fara Tine, ce-as putea fi în vesnicie?”, Fericitul Augustin.
„În viata sfintilor nu exista mâine”, Tereza de Avila.
„Timpul înseamna pentru Dumnezeu durata asteptarii între bataia Sa la poarta si fapta noastra de a deschide”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.

Tineri - sfaturi
„Nici slava stramosilor, nici puterea trupului, nici frumusetea, nici maretia, nici cinstea data de toti oamenii, nici chiar demnitatea de împarat, în sfârsit, nimic din cele ce pot fi numite mari de oameni nu le socotim vrednice de dorit si nici nu pizmuim pe cei ce le au, ci prin nadejdile noastre, mergem mai departe si facem totul pentru pregatirea altei vieti”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Sa ascultam învataturile sfinte si de taina dupa ce am fost initiati mai întâi în literatura profana. Dupa ce ne-am obisnuit sa privim soarele în apa, putem sa ne îndreptam privirile si spre lumina lui”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Dupa cum celelalte fiinte se bucura numai de mirosul sau de frumusetea florilor, iar albinele pot lua din flori si miere, tot asa si aici, oamenii, care nu cauta în astfel de scrieri (laice) numai placutul si frumosul, pot sa scoata din ele si un oarecare folos pentru suflet. Trebuie deci si voi sa cititi scrierile autorilor profani, asa cum fac albinele: acelea nici nu se duc fara nici o alegere la toate florile, nici nu încearca sa aduca tot ce gasesc în florile peste care se aseaza, ci iau cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasa cu placere. Noi daca suntem întelepti, sa luam din carti cât ni se potriveste cu noi si cât se înrudeste cu adevarul iar restul sa-l lasam. Si dupa cum atunci când culegem flori de trandafir dam la o parte spinii, tot asa si cu niste scrieri ca acestea: sa culegem atât ce este de folos si sa ne ferim de ce este vatamator. Asadar chiar de la început se cuvine sa cercetam pe fiecare dintre învataturi si sa le adaptam scopului urmarit, potrivit proverbului doric: «potrivind piatra dupa fir»”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Oamenilor trebuie sa va îngrijiti de virtute, care înoata chiar cu cel naufragiat; iar când ajunge gol la tarm îl arata mai vrednic decât fericitii …”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Singurul bun, care nu se pierde este virtutea; ramâne atât celui în viata cât si celui care i s-a sfârsit viata”, Sfântul Vasile cel Mare.

Traditia
„Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie ... au aceeasi putere pentru credinta”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Traditia e credinta vie a celor morti, traditionalismul e credinta moarta a celor vii”, Sfântul Simeon Noul Teolog.
„Datina se preface în a doua natura”, Bernard de Clairvaux.
„Traditia - citirea si auzirea Scripturii prin Duhul Sfânt”, Al. Schmemann.
„Traditia este … o comuniune cu misterul istoriei”, N. A. Berdiaev.
„Traditia este viata Bisericii în Duhul Sfânt”, Vladimir Lossky.
„Martorilor traditiei nu trebuie sa le cerem buletinul de identitate”, André Scrima.

Triadologia
„Fiul si Sfântul Duh sunt cele doua mâini ale Tatalui”, Sfântul Irineu.
„În Sfânta Treime exista o comuniune si o distinctie care depasesc posibilitatile cuvântului si întelegerii, ... o paradoxala diversitate în unitate si o unitate în diversitate”, Sfântul Grigorie de Nyssa.
„Totul este savârsit de la Tatal, prin Fiul, în Duhul Sfânt”, Sfântul Chiril al Alexandriei.
„Când începi sa numeri Treimea, parasesti adevarul”, Fericitul Augustin.
„Noi gasim în propria noastra constiinta marturii atât de stralucitoare despre existenta unitatii în trei ipostaze (eu, tu, noi), încât aceasta dogma devine o necesitate pentru gândire si punctul de plecare al oricarei metafizici. Dogma Sfintei Treimi nu este numai o formula doctrinara, ci o experienta crestina vie”, Serghei Bulgakov.
„Persoana se exprima în renuntarea de a exista pentru ea însasi. ... Persoanele Sfintei Treimi nu Se afirma pe Ele Însele, ci una pe alta”, Vladimir Lossky.
„Treimea nu se reduce la o esenta divina abstracta si impersonala, ci este o Treime de Persoane Care Se iubesc, Care-si extind iubirea Lor peste noi si în noi, în Hristos Care patimeste pentru noi, Care este întreg iubire pentru noi. Hristos ne cheama de asemenea sa înaintam cu ajutorul Sau spre o umanitate asemenea umanitatii Sale : o umanitate care vrea sa sufere pentru ceilalti ca sa-i înnobileze, ca sa faca bucurie Tatalui ceresc, dându-I bucuria de a vedea ca înaintam prin iubirea dintre noi spre iubirea fata de El”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Sfânta Treime este structura supremei iubiri, izvorul vietii si al rationalitatii, ... culminatia smereniei si a jertfei iubirii”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Iubirea dintre cele Trei Persoane dumnezeiesti este singura explicatie pentru actul crearii”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Sfânta Treime este suprema taina a existentei”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Teologia dinainte de Niceea, a vazut în Tatal, izvorul existentei, în Fiul, rationalitatea, sensul care structureaza si rânduieste totul, iar în Sfântul Duh, dinamismul care face ca întreaga creatie sa tinda spre plenitudine”, Olivier Clement.

Trupul
„Neputinta trupului trebuie sa dea o noua putere sufletului nostru”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Hraneste-ti trupul, dar nu-l omorî prin lacomie!”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Trupul nostru cel muritor se va preschimba, muritorul se va îmbraca în nemurire, iar în locul nevoilor va intra o pace sigura si un statornic repaos al vietii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Asa cum aici se vede sufletul prin trup, tot asa acolo, în viata viitoare, se va vedea trupul prin suflet”, Sfântul Grigorie Palama.
„Toata viata sufletului se reazema pe trup”, Tertulian.

Viata
„Faptele savârsite de oameni sunt de trei feluri : conform firii, mai prejos de fire si mai presus de fire. ... Fireasca este pacea, împotriva firii este dusmania si, mai presus de fire, este iertarea si binele dezinteresat”, Sfântul Atanasie cel Mare.
„Adeseori vad saraci care sunt bogati si bogati care-s saraci, barbati care sunt femei si femei care sunt barbati, întelepti nebuni si oameni fara de carte întelepti”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Cele mai divine si mai înalte dintre lucrurile vazute si întelese sunt numai niste simboluri”, Sfântul Dionisie Areopagitul.
„Îi laudati pe cei din trecut, dar traiti dupa obiceiurile celor de azi”, Tertulian.
O, daca oamenii ar iubi viata netrecatoare ca si pe cea trecatoare ... !”, Fericitul Augustin.
„În aceasta lume trebuie sa traim în asa fel, încât sa fim cu sufletul în cer, iar cu trupul în mormânt”, Francisc de Sales.
„Sensul vietii consta în eternizarea persoanei”, Pr. prof. Dumitru Staniloae.
„Scopul vietii noastre este sa devenim, cu adevarat, noi însine”, Kirkegaard.
„Intram în viata, «muscam» din primele ei zile ca dintr-un bun care de acum începe sa fie consumat, ne asezam apoi temeinic la acest ospat, cu timpul, începem sa înghitim zilele si sa le facem sa dispara în mormântul care suntem si care capata contur si se umfla cu fiecare zi îngurgitata, urcam catre zenitul acestui parcurs, începem apoi coborâsul tinându-ne tot mai greu pe picioare si speriati ca «rezerva de timp» se apropie de sfârsit, ca vom muri de foame de timp.
Numai ca aceasta descriere mecanica a vietii ca «portie de timp» ce urmeaza a fi consumata este exterioara si falsa. … singura problema este ce faci si ce ai facut tu cu timpul tau. L-ai împlinit? Sau l-ai risipit?
Acest «a împlini timpul» nu poate surveni decât pentru cei care «au tinut anticipativ moartea sub ochi» … Sfârsitul dicteaza petrecerea timpului nostru … Spaima pe care o simt în fata sfârsitului nu vine asadar din sfârsitul însusi, ci din timpul care a trecut … ce am facut cu zilele «muritoare» ale vietii mele? Ce s-a ales din ele?”, Gabriel Liiceanu.
„Taina existentei umane nu consta în a trai, ci în a sti pentru ce traiesti”, Dostoievski.
„Cea mai sigura glorie umana: întelegerea propriei tale soarte”, Mircea Eliade.

Viata în Hristos
„Viata în Hristos începe si se desavârseste în viata pamânteasca, însa desavârsirea ei se atinge abia când ajungem în cea viitoare”, Nicolae Cabasila.
„Cu ajutorul Sfintelor Taine ne nastem la viata duhovniceasca, cu ajutorul lor crestem în ea si ajungem sa ne unim în chip stralucit cu Însusi Mântuitorul nostru”, Nicolae Cabasila.
„Botezul este acela care ne da însasi si trairea noastra întru Hristos … ungerea cu Sfântul Mir desavârseste pe noul nascut la viata Duhului întarindu-i puterile de care are lipsa aici pe pamânt, iar Dumnezeiasca Împartasanie sustine aceasta viata, pastrând-o într-o stare înfloritoare”, Nicolae Cabasila.
„Prin Sfintele Taine oamenii ajung dumnezei si fii ai lui Dumnezeu, iar firea noastra omeneasca se învredniceste de cinstea care numai Domnului i se cuvine”, Nicolae Cabasila.

Viciu
„Cel mai mare viciu este atunci când pari virtuos fara sa fii”, Sfântul Vasile cel Mare.
„E mai usor sa dai cuiva un viciu decât sa-i transmiti o virtute; la fel cum e mai usor sa-l molipsesti de o boala decât sa-i dai din sanatatea ta”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Lacomia este o betie mai rea decât betia”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Vinul este de la Dumnezeu, betia este de la diavol”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu dispretuiti vinul, dispretuiti betia!”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Betia este icoana mortii”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Betia este data de vin sau de prea multe griji lumesti”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Desertaciunea din afara e semnul vadit al saraciei dinauntru”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Grija de pântece este radacina tuturor relelor”, Sfântul Ioan Scararul.
„Vinul înroseste fata, dar înnegreste sufletul; înveseleste trupul, dar întristeaza duhul”, Iacob al Antiohiei.
„Cel lacom nu se bucura de ceea ce are, ci se întristeaza pentru ce nu are”, Ilie Miniatis.
„Viciile sunt calai care te omoara încet”, Nicolae Iorga.

Virtutea
„Cel mai mare viciu este atunci când pari virtuos fara sa fii”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Oamenilor trebuie sa va îngrijiti de virtute, care înoata chiar cu cel naufragiat; iar când ajunge gol la tarm îl arata mai vrednic decât fericitii …”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Singurul bun, care nu se pierde este virtutea; ramâne atât celui în viata cât si celui care i s-a sfârsit viata”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Nu-l invidiati pe cel bogat pentru averea sa, pe cel puternic pentru demnitatea sa si pe cel întelept pentru stiinta sa, caci toate acestea sunt mijloace ale virtutii doar pentru cei care le întrebuinteaza bine, fiindca fericirea nu sta în ele însele”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Virtutea depinde de noi”, Sfântul Vasile cel Mare.
„E mai usor sa dai cuiva un viciu decât sa-i transmiti o virtute; la fel cum e mai usor sa-l molipsesti de o boala decât sa-i dai din sanatatea ta”, Sfântul Grigorie de Nazianz.
„Virtutea izvoraste din dragoste, iar dragostea din virtute”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Omul nu poate primi pecetea virtutii lui Dumnezeu daca nu e cercat prin dureri si neputinte”, Diadoh al Foticeii.
„Unele virtuti opresc patimile, altele le distrug”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Nu ni se va deschide poarta Împaratiei cerurilor daca n-am batut la poarta virtutilor prin fapte”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Fiinta tuturor virtutilor este Însusi Domnul nostru Iisus Hristos (1 Cor. 1,30)”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Fiecare virtute este maica celeilalte, între virtuti exista si o legatura cronologica nu numai ontologica”, Sfântul Isaac Sirul.
„Daca virtutii îi iei libertatea, i-ai luat esenta”, Origen.
„În cele din urma, cununa si rodul tuturor virtutilor, ale tuturor crestinilor si ostenelilor duhovnicesti este dragostea”, Al. Schmemann.
„Virtutea si adevarul trebuie iubite pentru ele însele fiindca binele suprem mai vechi decât vesnicia si virtutea suprema mai veche decât vesnicia este Dumnezeu. Cine le iubeste, îl iubeste pe Dumnezeu si iubindu-L devine fiul lui Hristos”, Quo vadis.
„Vrei sa te îmbogatesti, îmbogateste-te în fapte bune. Doresti sa aduni comoara? Nu te împiedic. Numai aduna comoara în cer”.

Voia proprie
„Atunci când diavolul gaseste într-un om o voie proprie si o pornire de îndreptatire, prin ea îl va rapune; caci unde vede diavolul pe cineva ca nu voieste sa pacatuiasca, nu e asa de neiscusit în a face raul, încât sa-l momeasca dintr-o data la vreunul din pacatele vadite, ci, viclean cum este, se împreuna cu o pornire de îndreptatire, adica cu o îndreptatire ce ne-o dam noi si atunci are mai multa putere si ne vatama mai mult”, Avva Dorotei.

Vointa
„Unde e hotarârea vointei, nimic n-o împiedica”, Sfântul Vasile cel Mare.
„În puterea noastra, sta doar virtutea si aceasta poate fi obtinuta prin vointa”, Sfântul Vasile cel Mare.
„Pentru a te mântui e de ajuns sa vrei”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Dumnezeu nu rasplateste rezultatele, ci intentia”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Ceea ce ne este de folos, aceea vrea Dumnezeu si, ceea ce vrea Dumnezeu, aceea ne este de folos”, Sfântul Ioan Gura de Aur.
„Nu locul îl mântuieste pe om, ci vointa lui. Adam a cazut chiar în rai, în timp ce Lot s-a pazit chiar în Sodoma”, Sfântul Efrem Sirul.
„Voia noastra trebuie sa faca loc voii lui Dumnezeu”, Sfântul Maxim Marturisitorul.
„Daca Dumnezeu nu ne-ar ajuta, nu doar ca n-am învinge, dar nici nu am mai putea lupta”, Fericitul Augustin.
„Cine a spus «ajunge!», a pierit”, Fericitul Augustin.
„Un om nu trebuie sa se abata din drumul sau numai pentru ca latra câinii”, H. M. Stanley.