ANSAMBLUL MANASTIRESC

Biserica veche a Manastirii Barsana cu hramul Intrarea in biserica a Maicii Domnului.

O prima biserica modesta de lemn a avut Manastirea Barsana in timpul cand se afla in Valea Slatinei. Aceasta a disparut, probabil in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, cand manastirea a fost mutata din Valea Slatinei in locul numit, de atunci inainte, Podurile Manastirii. Aici a fost construita alta, tot de lemn, care a durat, in aceasta forma, pana in timpul navalirii tatarilor din 1717.
La 2 septembrie 1717, dupa pradarea localitatii Sighet, tatarii ajung in Barsana, unde au fost atacati de 300 de militieni si tarani. Drept razbunare, pentru noul atac, tatarii „au nimicit totul in calea lor pana la Borsa”. Atunci au dat foc Manastirii Barsana, bisericilor din Cuhea, Dragomiresti, Moisei si la multe case de prin satele maramuresene.
Curand, credinciosii maramureseni si-au construit, in locul celor distruse, biserici noi: cei din Cuhea in 1718, cei din Dragomiresti in 1722. In 1720 cei din Barsana au construit si ei o biserica de lemn de stejar adus din padure de pe Dealul lui Filip, deal care se afla aproape de manastire. Aceasta biserica exista si astazi.
La 12 iulie 1791 cand manastirea a fost desfiintata iar calugarii alungati, atunci asezamantul a fost devastat, chiliile si cladirile anexe distruse, averea confiscata: o parte a averii a trecut in proprietatea statului si predata manastirii greco-catolice de la Cernoc (Munkaci) iar, alta, inclusiv locul unde a fost manastirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Barsana. Pe vatra manastirii au mai ramas doar biserica si staretia. Pentru a feri biserica de profanare si distrugere, credinciosii din Barsana au mutat-o, in 1806, mai aproape de sat, in locul numit Podurile Jbârului. Acolo se afla si in ziua de astazi.
Vechea biserica, avand hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica, face parte din grupul bisericilor de tip maramuresean, este martorul unui fenomen frecvent in cazul bisericilor si caselor de lemn, cel de stramutare (mutarea bisericilor). Este unica biserica din cele opt aflate pe lista monumentelor UNESCO care, in 1806, a fost mutata pe actualul amplasament.
Planul bisericii este compus din pridvor supraetajat pe latura de vest, pronaos tavanit si naos acoperit cu bolta semicilindrica suprainaltata care laolalta formeaza un corp dreptunghiular caruia i se adauga absida altarului, decrosata, cu cinci laturi scurte la exterior. Vazuta dinafara biserica pare de tip sala, dar interiorul este divizat prin pereti despartitori potrivit ritualului ortodox traditional. Pe un soclu scund de piatra se ridica peretii din barne masive de stejar asezate in randuri orizontale si imbinate prin taieturi in „coada de randunica”; barnele de la partea superioara a peretilor sunt prelungite spre exterior si taiate in trepte formand console pe care se sprijina sarpanta nivelului inferior al acoperisului si au totodata un rol estetic in conturarea siluetei arhitectonice a monumentului. Peretii exteriori sunt decorati cu motivul franghiei rasucite, sculptat in relief. Acoperisul are poala dubla, astfel bolta cilindrica a naosului este luminata de ferestrele dintre cele doua stresini.
Cu ocazia aducerii bisericii in sat, monumentul a primit o noua haina picturala, autorii fiind doi zugravi maramureseni, Hodor Toader din Viseu de Mijloc si Plohod (Ion) din Dragomiresti. Pictura ce se pastreaza in bune conditii este o realizare in spirit popular, o transpunere in maniera proprie zugravilor maramureseni a unor compozitii si motive deorative de stil baroc.
Aceasta biserica este un valoros monument istoric si se asteapta ca ea sa fie readusa pe locul de odinioara si incadrata in complexul actual al Manastirii Barsana.

Biserica noua a Manastirii „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” (1993-1995)

Bisericile de lemn sunt lacrimile smereniei, curse la radacina codrului, din care s-a lucrat locas Domnului, infipt adanc in glie, dar ca o sageata care strabate cerul si ajunge la Dumnezeu, de unde, tot prin turla maramureseana coboara Harul si tot darul cel bun, pe care-l primim in genunchi rugatori, pe prispa care-i identica, aici, cu cea a casei gospodarului.
Biserica este amplasata in partea estica a complexului monahal fiind destinata savarsirii cultului, ea este in acelasi timp centrul spiritual si compozitional al intregului ansamblu. Tinand seama de mai multe criterii specifice acestei manastiri, biserica a fost proiectata in urmatoarele dimensiuni: 22,57 metri lungime, 12,20 metri latime si 57 metri inaltime, numarandu-se printre cele mai inalte constructii de lemn din Europa. Constructia are doua nivele: demisol si parter.
Demisolul reprezinta biserica primara, are o singura intrare si este luminat de douasprezece ferestre mici. Demisolul adaposteste paraclisul mare al manastirii. Altarul este separat printr-o catapeteasma construita din lemn sculptat cu ornate specifice artei maramuresene. Tavanul este sustinut de patru coloane de beton. Demisolul este construit din beton armat, cu pereti grosi si placati in exterior cu piatra de rau si este imbracat in haina picturala, realizata de pictorul Ioan Botis, in tehnica fresca.
Biserica propriu - zisa se afla la parter, are un plan treflat, cu doua abside poligonale. Absidele laterale se formeaza din naos in apropierea iconostasului. Biserica concentreaza toate spatiile caracteristice unui lacas de cult ortodox: pridvor, pronaos (tinda), naos, altar. Pridvorul este construit din lemn de stejar sculptat cu ornamente specifice artei maramuresene. In pridvor, care este situat deasupra demisolului se ajunge pe doua scari laterale. Turnul este plasat deasupra pronaosului si este prevazut cu foisor si coif prelung. Acoperisul de sindrila de brad lucrata in stilul numit „coada de randunica” are streasina dubla si formeaza o adevarata dantelarie in lemn.
Crucea de fier, avand inaltimea de sapte metri si greutatea de cinci sute de kilograme a fost ridicata pe biserica manastirii in ziua de joi, 10 august 1995. Biserica isi asteapta pictorul pentru fi impodobita cu o haina picturala traditionala.

Altarul de vara (1996-1997)

Altarul de vara este asezat in partea centrala a spatiului care formeaza incinta manastirii. Aici se oficiaza Sfintele Liturghii arhieresti la praznuirea hramului. Tot aici se oficiaza sfintele slujbe in duminici si sarbatori din anotimpurile calde, precum si alte slujbe importante.
Altarul de vara este elementul de arhitectura in jurul caruia pivoteaza intregul ansamblu monahal. Este elementul de arhitectura relativ nou, care prelungeste tematica arhitecturii populare specifica Maramuresului istoric. Continuand arta cioplirii lemnului prin mesteri locali, grefata pe un limbaj modern, prin aceasta lucrare s-a obtinut un spatiu contemplativ, in care trecutul devine viabil si reprezinta o punte de legatura cu viitorul.
Fundatia este construita din beton ciclopian, si este placata cu piatra de rau. Structurat pe o forma octogonala cu diagonala de opt metri si o inaltime de douazeci de metri, altarul este incununat de o cupola de lemn care se sprijina pe doua patrate cu 45 de grade fata de axul central. Sarpanta este executata din lemn de brad, iar invelitoarea din dranita.

Aghiasmatarul

Aghiasmatarul completeaza ansamblul manastiresc si se afla intr-un loc central. Are patru intrari, iar in mijloc o fantana. Acesta evoca constructiile anexa, de pe langa basilicile paleocrestine in care se savarsea si se pastra aghiasma. La aghiasmatar se ajunge pe alei pavate cu dale de andezit. Aghiasmatarul are o suprafata de 32 de metri patrati si noua metri inaltime, iar pardoseala este din placi de andezit.

Staretia (1995-1996)

Staretia, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn, este amplasata in partea de sud-vest a complexului manastiresc si este construita in patru nivele: demisol, parter, etaj si mansarda. Demisolul este din beton armat, cu peretii avand grosimea de patruzeci de centimetri, care sunt placati in exterior cu piatra de rau.
Parterul are trei intrari: una dinspre est, alta dinspre nord si a treia dinspre vest. In jur are patru terase orientate dupa punctele cardinale: estica, sudica, vestica si nordica. La terasa estica se ajunge pe doua scari. In aceasta terasa se afla intrarea principala, prin care se ajunge intr-un hol. Acesta se uneste cu coridorul care vine de la intrarea nordica. Din acestea se intra in birou, trapeza si bucatarie.
La etaj se afla chilii, bilioteca si paraclisul, care se ridica si la mansarda. La mansarda sunt chilii, paraclis, sala de lectura. Acoperisul este din sindrila de brad lucrat in acelasi stil ca si cel de la biserica.

Casa maicilor

Casa maicilor se afla in partea de nord-vest a ansamblului manastiresc si este o cladire cu trei nivele: demisol, parter si etaj. La demisol se afla un depozit si centrala termica iar la parter si etaj sunt chilii. Casa maicilor are in fatada, la fiecare nivel, terase impodobite cu flori.

Casa artistului

Casa artistului a fost construit in partea de nord si putin mai sus pe coasta, urcarea se face pe trepte. Aici sunt gazduiti oameni de creatie, oameni cu preocupari artistice. Casa este asezata pe o fundatie de beton placata in exterior cu pietre de rau si are doua nivele construite din lemn: parter si etaj. Parterul are in fata o terasa, din care se intra intr-un hol, iar de aici in trei incaperi: dormitor, baie si un living.

Casa duhovnicului (1998)

Avand in vedere ca la manastire este nevoie de un duhovnic, savarsitor al Sfintelor Taine, s-a ridicat o casa speciala pentru el. Aceasta a fost amplasata in partea vestica a complexului. Are in fata terasa, iar interiorul cuprinde un hol si trei incaperi.

Casa mesterilor

Casa mesterilor este o cladire in care se afla atelierele mesterilor si este amplasata in partea de sud-vest a ansamblului monahal. Este o cladire destinata spatiului productiv ce adaposteste mai multe ateliere, atat la parter, cat si la etaj. Fundatiile sunt continue din beton ciclopan, elevatia fiind realizata din beton armat, si este placat cu piatra de rau. Peretii parterului sunt realizati din boltari de ciment, iar etajul este construit din lemn de stejar. Sarpanta este executata din lemn de brad cu invelitoare de dranita.

Praznicarul cu trapeza

Cladirea are trei nivele: demisol, parter si etaj si este situata in partea vestica a ansamblului manastiresc. Demisolul cuprinde garaje, si depozit. La parter se afla trapeza, bucataria, camara si spalatoria. Etajul formeaza o imensa terasa deschisa. Prin destinatia ei se numeste de obicei praznicar. In cadrul ei se afla si o trapeza mare, in care pot servi masa cateva sute de persoane. Aici se serveste masa la praznuirea hramului.

Turnul - clopotnita (1998)

Clopotnita se afla intr-un turn mare amplasat in partea sud-estica a complexului manastiresc. Pe sub bolta larga si inalta a acestui turn se face intrarea in incinta manastirii. Arcada din fata a boltii poarta inscriptia biblica „Aceasta nu e alta fara numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului” (Facere 28, 17). In partea stanga a cladirii turnului se afla un magazin cu carti si obiecte bisericesti, iar in dreapta se afla o alta incapere si scara care urca la clopote.
Turnul, prin inaltimea si masivitatea lui, prin arcada cu inscriptia biblica, face o impresie deosebita pentru pelerinii care vin la Manastirea Barsana; creeaza emotii, evlavie si trezeste constiinta ca trecand pe sub acel turn, se intra intr-un spatiu sacru. Constructia turnului, balconul, coiful, crucea, toate se armonizeaza perfect cu celelalte obiective ale complexului manastiresc.

Parcarea si magazinul de obiecte bisericesti si poarta

La intrarea pe drumul de acces spre manastire, de o parte si de alta a Drumului Judetean 186, s-a amenajat o parcare lunga, asfaltata. Pentru aceasta s-a cumparat un teren situat intre Drumul Judetean si raul Iza. Pe acest loc s-a construit si un magazin la care se vand obiecte bisericesti.
La desprinderea de Drumul Judetean 186 a drumului care duce la manastire s-a ridicat o poarta maramuresana, sculptata in lemn de stejar de mesteriii locali. Poarta aceasta este un simbol cu multe semnificatii. In primul rand poarta vesteste intrarea intr-un spatiu. Aceasta poarta, fiindca pe ea este sculptata crucea, vesteste ca intrand pe sub ea patrundem intr-un spatiu sfant.